Pastele cosmic. Sa ne ducem crucea!
Pastele
2014 vine pe un val de energie cosmica deloc armonioasa. 20 aprilie,
data la care sarbatorim Invierea, este incadrata de doua eclipse, una
totala de luna pe 15 aprilie, iar alta inelara de Soare, pe 29 aprilie.
Maximum de incordare astrala se produce pe 23 aprilie, de Sf. Gheorghe,
cand pe cer se deseneaza o cruce cosmica perfecta pe semne cardinale,
compusa din Uranus in Berbec, Jupiter in Rac, Marte in Balanta si Pluto
in Capricorn.
Traim
o perioada in care suntem pusi in fata unei alegeri cruciale pentru
noi. Avem in fata doua perspective, doua drumuri, doua posibilitati. Ni
se da o cruce pe care hotaram daca o ducem sau nu. Dar ce inseamna sa-ti
duci crucea?
Majoritatea
considera ca expresia “a-ti duce crucea” este sinonima cu sacrificiul.
Si multi stau in familii in care se chinuie, in locuri de munca ce le
scurteaza viata, in suferinte care-i imbolnavesc. Chipurile trebuie sa
fim asemenea lui Iisus, cel care si-a dus crucea si s-a sacrificat
pentru intreaga omenire. Gresit!
Ceea
ce nu inteleg oamenii este ca Iisus nu s-a sacrificat! In primul rand,
el nu s-a plans, nu s-a victimizat si nici nu a dat niciodata vina pe
nimeni ca a fost rastignit. Ni s-a indus acest cult al sacrificiului
pentru a putea fi manipulati. Adevarul este ca ce moartea pe cruce a
fost un episod din misiunea personala a lui Iisus. El a venit ca
Mantuitor al oamenilor, a fost trimis sa ia asupra lui pacatele tuturor
si sa ridice vibratia pe Pamant. I s-a dat si puterea sa le duca pe
toate, deci in niciun caz nu putem vorbi despre un spirit slab care, vai
de el saracul ce a patit, a fost impuns si batut in cuie pe cruce!
Inca
odata: a fost o MISIUNE PERSONALA PE CARE IISUS A ACCEPTAT-O SI A DUS-O
LA INDEPLINIRE. El nu a avut nicio clipa impresia ca se sacrifica! A-l
considera pe Iisus un sacrificat echivaleaza cu a-i atribui o vocatie de
victima! De personaj pe care-l comemoram la fiecare Paste ca sa-i
plangem de mila. Bietul de el!
Asadar,
CINE-SI DUCE CRUCEA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA SE SACRIFICE. De fiecare
data cand renuntam la noi de dragul altora, cand ne sarificam, cand ne
tranformam inconstienti in victime ale propriilor alegeri, nu inseamna
ca facem pe plac lui Dumnezeu! Dimpotriva! Sfidam invatatura lui Iisus.
Crestinismul este interpretat de multi drept religia iubirii fata de
semeni, ca si cum Iisus ar fi zis “Iubeste-ti aproapele!” si punct. Din nou fals! Iisus a spus “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”.
Crestinismul
are, deci, la baza nu iubirea aproapelui, ci STIMA DE SINE. Cum te
iubesti pe tine, asa il vei iubi pe celalalt! Nu te iubesti pe tine,
nu-l vei putea iubi nici pe altul. Cine crede ca e un virtuos ca accepta
sa ramana la podea si sa incaseze pumni doar pentru ca cica asa ar vrea
Dumnezeu, este doar o victima a propriei ignorante!
Dumnezeu
nu vrea oameni frustrati, incapabili de iubire, sacrificati! Vrea
oameni constienti de potentialul de iubire divina si de valoarea
personala care se afla inauntrul lor. Pentru ca tot ce este in inauntru
se revarsa si afara, asupra altora. A NE DUCE CRUCEA inseamna, deci, A
NE ASUMA RESPONSABILITATEA TOTALA FATA DE MISIUNILE PERSONALE PE CARE LE
AVEM DE INDEPLINIT, in iubire deplina, in aceptare neconditionata.
Capul, egoul, mintea stau la panda, abia asteapta sa-si vare coada
indoielii, a fricii, a renuntarii in deciziile pe care le avem de luat
in preajma sarbatorilor de Paste.
Ni
se propun acum misiuni personale atat de importante incat e normal sa
ni se taie picioarele. Suntem testati daca avem credinta ca putem duce
la capat o sarcina care ar putea sa ne copleseasca. Hotaram daca ne
asumam rolul vietii sau daca fugim.
sursa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu