Cheia iluminarii - varianta

   Cheia vietii omului este una, si drept consecinta si cheia iluminarii este aceeasi: ea este CREDINTA.
    He.
    Nu este deloc vorba despre ce crezi. Nu este vorba despre credinta care-ti suna in minte in sens religios, nicidecum.

     Omul CREDE ca are pareri despre tot felul de lucruri. De exemplu, EL CREDE ca s-a indragostit. Sau crede ca tocmai a fost tradat. El mai poate CREDE ca are stari sufletesti. El crede ca se bucura. Crede ca il doare o jignire, mai mult, el chiar poate crede ca se poate sa fii jignit. Sau dezamagit. Sau ce vrei tu.

    Credinta poate merge si mai departe. Bunaoara omul poate CREDE si ceea ce afla de la un alt om, adica crede credinta celuilalt. Crede ca este iubit, de exemplu. Celalalt se fantazeaza intai singur cum ca are o parere despre ceva pe cerul mintii lui, apoi tu i-o iei  de buna.(oare nu-ti ajung prostiile tale?)

     Celalalt se poate fantaza ca te place, sau se poate fantaza ca de ieri, nu te mai place...(mai, ceva esential s-a schimbat!) Partenerul tau de ghidusii se poate fantaza ca esti pe gustul lui, ca arati bine, ca esti destept, apoi tot el se poate fantaza ca ai facut-o de oaie in "x" situatie, si ca atare i-ai devenit incompatibil. In final, tu la randul tau iti insusesti acea noua credinta si incepi sa suferi.
   In realitate toate astea nici nu exista, sunt forme desenate de un vant in nisip :)))). Vin si pleaca. Iar oamenii se grabesc sa faca indiguiri pentru a proteja anumite forme desenate in nisip fiindca CRED ca au o preferinta pentru ele.
    Sa zicem ca te-ai autoconvins, adica CREZI ca esti indragostit. Daca cel care-ti umplea gandurile vrea sa plece, tu CREZI inca una bucata credinta: crezi ca asta te afecteaza. Poti chiar sa juri ca e asa. Poti sa si plangi.
    Dar hai sa-ti spun ceva.
   Asa-i ca a existat o vreme cand nici nu-ti pasa de existenta lui X? Asa-i ca a existat o vreme cand pe acel om nici nu-l cunosteai, si...ghici ce? AI TRAIT FOARTE BINE PANA ATUNCI, si fara el! Nici nu-ti pasa ca pe undeva pe coaja pamantului exista unul cu numele lui sau nu.
    Soarele rasarea pentru tine, maselele se cariau, pisicile miorlaiau, vantul batea iarna din nord, iar tu iti vedeai de treburi (si respectiv credintele de atunci) fara nici o problema ca el nu era langa tine. Asa este? Te chinuiai bine mersi din alte pricini si motive, si fara ajutorul lui. El, nici nu conta in poveste.
   De asemenea, inainte sa-l cunosti pe X te bucurai ca respiri si ca te-ai mai ridicat din pat inca o zi, pentru o noua aventura de viata. Ce anume iti perturba atunci acum linistea, pe care o avut-o dintotdeauna?  Diferenta este CREDINTA ca ceva major s-a intamplat in viata ta. Nimic major nu se poate intampla in viata ta! Nici cu  "relele", nici cu "bunele". 

   Omul, mereu, doar, a "CREZUT" ca s-a intamplat ceva remarcabil.
   De fapt, ai umflat doar o CREDINTA. Care inainte putea sa lipseasca bine mersi. Se poate renunta foarte usor la ceva ce de fapt, nici n-a existat vreodata, se poate renunta la CREDINTA. Intr-o secunda. Urmata de un pufnit in ras (nuanta e personala).   Ei, mai poti sa CREZI ca ai pierdut ceva?.. Hm?

Multumesc Crisu http://cinesuferadoarme.blogspot.ro/2013/08/cheia-iluminarii-varianta.html