Drumul
autocunoașterii nu este unul simplu ci cuprinde multe capcane. Una
dintre acestea este cea în care credem că dacă vom înțelege ce și cum ne
vom găsi pacea lăuntrică. Suntem cu toți fani ai sensurilor lucrurilor
și suntem desigur recunoscători minții noastre pentru faptul că le
găsește făcând conexiunile necesare în acest sens. Însă este bine să
recunoaștem și faptul că de foarte multe ori mintea ne sabotează ființa
prin gândurile "fără număr" care împreună dau zgomotul de fond ce ne
îndepărtează de esența pe care o căutăm.
Mi-am
amintit de aceste lucruri citind zilele trecute o mărturisire în care
cineva ajunsese într-un punct al vieții sale în care simțea o stare de gol
și de tristețe deși înțelesese foarte multe lucruri în sensul lor
profund. Era punctul în care s-a convins că toți cei din jurul său au și
ei aceleași capacități și avea senzația că nimeni nu mai are nevoie de
ajutorul său. Se afla într-un punct de liniște în care simțea că a aflat
deja totul și că nu mai are nimic de căutat sau de făcut. Simțea că
viața a devenit plată cu atâta liniște dar spunea că acesta este un
lucru trist.
Deoarece
am trecut printr-o stare similară am reușit să recunosc că aceasta este
o capcană a minții. O minte "harnică" intră în panică în momentele în
care nu mai are de găsit sensuri (chiar dacă asta este ceva aparent). În
momentul când am trăit starea respectivă mi-am dat seama că este o
capcană din faptul că lipsea bucuria. Iar dacă înțelegerea
însemna apropierea de esența ființei bucuria sigur nu putea lipsi.
Concluzia pe care am tras-o din experiența mea este faptul că simpla
înțelegere a sensurilor nu este suficientă pentru obținerea păcii
interioare și că există un prag dincolo de care e nevoie să pășim pe
vârfuri...în liniște. Fără aștepări.
http://adinaamironesei.blogspot.ro/search/label/Eckhart_Tolle
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu