"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

vineri, 18 aprilie 2014

Pastele cosmic

Pastele cosmic. Sa ne ducem crucea!

Pastele 2014 vine pe un val de energie cosmica deloc armonioasa. 20 aprilie, data la care sarbatorim Invierea, este incadrata de doua eclipse, una totala de luna pe 15 aprilie, iar alta inelara de Soare, pe 29 aprilie. Maximum de incordare astrala se produce pe 23 aprilie, de Sf. Gheorghe, cand pe cer se deseneaza o cruce cosmica perfecta pe semne cardinale, compusa din Uranus in Berbec, Jupiter in Rac, Marte in Balanta si Pluto in Capricorn.

Traim o perioada in care suntem pusi in fata unei alegeri cruciale pentru noi. Avem in fata doua perspective, doua drumuri, doua posibilitati. Ni se da o cruce pe care hotaram daca o ducem sau nu. Dar ce inseamna sa-ti duci crucea?

Majoritatea considera ca expresia “a-ti duce crucea” este sinonima cu sacrificiul. Si multi stau in familii in care se chinuie, in locuri de munca ce le scurteaza viata, in suferinte care-i imbolnavesc. Chipurile trebuie sa fim asemenea lui Iisus, cel care si-a dus crucea si s-a sacrificat pentru intreaga omenire. Gresit!

Ceea ce nu inteleg oamenii este ca Iisus nu s-a sacrificat! In primul rand, el nu s-a plans, nu s-a victimizat si nici nu a dat niciodata vina pe nimeni ca a fost rastignit. Ni s-a indus acest cult al sacrificiului pentru a putea fi manipulati. Adevarul este ca ce moartea pe cruce a fost un episod din misiunea personala a lui Iisus. El a venit ca Mantuitor al oamenilor, a fost trimis sa ia asupra lui pacatele tuturor si sa ridice vibratia pe Pamant. I s-a dat si puterea sa le duca pe toate, deci in niciun caz nu putem vorbi despre un spirit slab care, vai de el saracul ce a patit, a fost impuns si batut in cuie pe cruce!

Inca odata: a fost o MISIUNE PERSONALA PE CARE IISUS A ACCEPTAT-O SI A DUS-O LA INDEPLINIRE. El nu a avut nicio clipa impresia ca se sacrifica! A-l considera pe Iisus un sacrificat echivaleaza cu a-i atribui o vocatie de victima! De personaj pe care-l comemoram la fiecare Paste ca sa-i plangem de mila. Bietul de el!

Asadar, CINE-SI DUCE CRUCEA NU INSEAMNA CA TREBUIE SA SE SACRIFICE. De fiecare data cand renuntam la noi de dragul altora, cand ne sarificam, cand ne tranformam inconstienti in victime ale propriilor alegeri, nu inseamna ca facem pe plac lui Dumnezeu! Dimpotriva! Sfidam invatatura lui Iisus. Crestinismul este interpretat de multi drept religia iubirii fata de semeni, ca si cum Iisus ar fi zis “Iubeste-ti aproapele!” si punct. Din nou fals! Iisus a spus “Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti!”.

Crestinismul are, deci, la baza nu iubirea aproapelui, ci STIMA DE SINE. Cum te iubesti pe tine, asa il vei iubi pe celalalt! Nu te iubesti pe tine, nu-l vei putea iubi nici pe altul. Cine crede ca e un virtuos ca accepta sa ramana la podea si sa incaseze pumni doar pentru ca cica asa ar vrea Dumnezeu, este doar o victima a propriei ignorante!

Dumnezeu nu vrea oameni frustrati, incapabili de iubire, sacrificati! Vrea oameni constienti de potentialul de iubire divina si de valoarea personala care se afla inauntrul lor. Pentru ca tot ce este in inauntru se revarsa si afara, asupra altora. A NE DUCE CRUCEA inseamna, deci, A NE ASUMA RESPONSABILITATEA TOTALA FATA DE MISIUNILE PERSONALE PE CARE LE AVEM DE INDEPLINIT, in iubire deplina, in aceptare neconditionata. Capul, egoul, mintea stau la panda, abia asteapta sa-si vare coada indoielii, a fricii, a renuntarii in deciziile pe care le avem de luat in preajma sarbatorilor de Paste.

Ni se propun acum misiuni personale atat de importante incat e normal sa ni se taie picioarele. Suntem testati daca avem credinta ca putem duce la capat o sarcina care ar putea sa ne copleseasca. Hotaram daca ne asumam rolul vietii sau daca fugim.

Crucea cardinala din toiul acestei primaveri ne creeaza contextul astral pentru a alege daca ne simtim niste sacrificati rastigniti de fricile ce vin din minte sau ne asumam puterea de a primi cu bratele deschise o misiune personala in iubire neconditionata si asumare totala, constienta, a tuturor responsabilitatilor. Nu e loc pentru jumatatile de masura. E posibil sa alegem acum intre nimic si tot. Intre ce vrem noi si ce ne da Dumnezeu. Intre ce credem noi ca e mai bine pentru noi si ce crede Dumnezeu ca e mai bine pentru noi. Intre indoiala si credinta. Intre frica si iubire.

sursa
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...