Poţi începe acum de la zero şi poţi alege fiinţa care vrei să fii, diferită de ceea ce exprimi tu acum

 "Poţi începe acum de la zero şi să alegi fiinţa care vrei să fii. Omul este eliberat sau limitat în virtutea stării minţii în care persistă. Dacă persişti în ea, îţi voi spune: Ei bine, persistă în ea însă te avertizez că nimănui nu îi pasă de asta şi este o realitate crudă când omul îşi dă seama că nimănui nu îi pasă de asta, decât lui însuşi. Aşa că ne trezim plângând în speranţa că şi alţii vor plânge cu noi.Şi ce şoc îngrozitor avem când vine ziua şi ne dăm seama că nimănui nu i-a păsat într-adevăr. Oamenii ne-au compătimit temporar însă nu le-a păsat într-adevăr.


Când conştientizăm acest lucru, ieşim din acea stare şi ne asumăm ceea ce ne-a dăruit Tatăl încă dinainte de a fi creată această lume. Permite-mi să îţi arăt acest dar. Probabil că ai citit Tatăl nostru zilnic dar l-ai citit că pe o traducere a unei traduceri care nu revelează nimic. Vei găsi adevărata traducere a rugăciunii în lucrarea lui Farrar Fenton unde rugăciunea a fost tradusă ca în original; în original rugăciunea este scrisă la imperativ, diateza pasivă şi se aseamănă unei porunci, un lucru care trebuie făcut numaidecât şi continuu. Aşa că acum te poţi uita la universul tău ca la un sistem interconectat în care se întâmplă orice.
Nu există să devii un lucru anume; toate lucrurile se întâmplă, după cum este scris în acest mod: „Facă-se voia Ta. Împărăţia ta să fie restabilită.” Este singurul mod în care poţi exprima acest lucru şi numai cu condiţia să îl exprimi la imperativ, diateza pasivă. Dar în limba latină din care s-a făcut traducerea, nu există nici un timp verbal care să exprime o acţiune neterminată la imperativ, diateza pasivă. Aşa că avem traducerea pe care o avem însă care nu revelează intenţia misterului. Dacă îţi dai seama de faptul că toate lucrurile există acum, îţi dai seama că nu este nevoie să devii ci doar să alegi starea în care vrei să fii. A fi în acea stare pare o devenire însă este deja o realitate existentă. Accesarea acelei stări pare că o dezvoltă ca pe un proces însă starea este deja disponibilă şi pregătită să fie accesată. Aşadar, poţi alege fiinţa care vrei să fii, diferită de ceea ce exprimi tu acum şi să începi schimbarea trăirii „Eu-lui”.
Cum voi şti că am schimbat trăirea „Eu-lui?” Voi şti acest lucru prin a începe să observ obiectiv reacţiile mele la realitatea vieţii atunci când cred că m-am identificat cu alegerea stării mele. Dacă eu presupun că sunt deja omul care am vrut să fiu, să îmi observ atunci reacţiile. Dacă reacţiile sunt aceleaşi cum
erau şi înainte, nu m-am identificat cu nici o alegere, pentru că reacţiile mele sunt automate şi dacă eu mă schimb, atunci şi reacţiile mele la realitatea vieţii se schimbă de la sine. Aşadar, schimbarea trăirii „Eu-lui” are ca rezultat o schimbare de reacţie, iar schimbarea reacţiei este o schimbare a mediului înconjurător şi a atitudinii faţă de viaţă. Însă te avertizez acum. O schimbare temporară a stării nu este o transformare; nu este o schimbare reală a conştiinţei. Deoarece atunci când îmi schimb starea temporar ea poate fi înlocuită repede de o altă stare opusă.
Când afirm că m-am schimbat, starea de bază, starea de conştiinţă, acest lucru înseamnă să fiu ceea ce momentul a negat, ceea ce raţiunea a negat şi să rămân în starea respectivă destul de mult timp pentru a o permanentiza. Astfel încât toată energia mea să fie o curgere din starea respectivă. Nu mă mai gândesc la acea stare. Gândesc din acea stare. Aşa că ori de câte ori, o stare devine atât de stabilă încât se permanentizează, eliminând celelalte stări, atunci ea devine definitorie pentru caracterul meu şi este o transformare şi o schimbare de conştiinţă reală. Ori de câte ori ajung la acea stare de stabilitate, îmi observ lumea care se modelează în armonie cu această schimbare interioară. Şi vor apărea oameni în lumea mea, oameni care vor veni să ajute şi ei vor crede că ei ajuta şi sunt iniţiatorii dorinţei de a ajuta. Însă ei îşi joacă doar rolul. Ei trebuie să facă ce fac pentru că eu am făcut ceea ce am făcut. M-am mutat dintr-o stare în alta. Mi-am schimbat relaţia cu lumea din jur şi această schimbare a relaţiei a creat o schimbare în comportamentul meu cu privire la lume.Şi ei trebuie să se comporte diferit faţă de mine.
Pentru a schimba „Eu-l” începe cu dorinţa. Pentru că schimbarea începe cu dorinţa. Dorinţa este cauza acţiunii pentru că trebuie să îţi doreşti să fii altcineva decât cel care eşti acum. Avem eşecuri pentru că nu ne îndrăgostim destul de mult de un ideal. Nu suntem, aş putea spune, destul de mişcaţi ca să vrem să fim alţii decât ceea ce suntem. Dacă aş putea să te fac să fii total îndrăgostit de o stare până în punctul în care ar deveni obsesie, aş putea spune cu siguranţă că ai materializa acea stare în viitorul apropiat. Şi motivul pentru care avem insuccese se datoreaza faptului că nu suntem destul de „flămânzi” să ne dorim într-adevăr o schimbare. Şi asta datorită faptului că, fie nu cunoaştem legea, fie nu avem dorinţa sau “foamea” de a produce într-adevăr o schimbare. Schimbarea trăirii lui „Eu” atrage după sine schimbarea reacţiei şi schimbarea reacţiei are ca rezultat o schimbare a lumii în care trăim. Dacă ţie îţi place lumea în care trăieşti şi te complaci în ea, încă nu ai pornit pe calea misterelor, pentru că beatitudinea se revelează numai cuiva care nu se complace într-o stare de lucruri dată, după cum se spune, „Binecuvântaţi sunt cei săraci cu duhul”. Trebuie să fii sărac cu duhul, nu să te complaci sau să fii satisfăcut.
Omul care crede că din motive legate de naştere, religie, se simte destul de bine aşa şi este satisfăcut, nu caută adevărul şi se complace; el nu este sărac cu duhul; este foarte bogat cu duhul. Pentru că dacă te-aş provoca, să te simţi nesatisfăcut de sine, atunci ai recunoaşte acel sine şi ţi-ai dori o schimbare. Singurul domeniu de studiu al omului este în el însuşi şi cu sine însuşi. Lucrezi cu tine însuţi, nu cu altcineva. În ziua în care te schimbi pe tine, îţi schimbi şi lumea în care trăieşti.
Nu forţez pe nimeni să creadă în ceea ce vă spun, pentru că dacă mâine seară nu veniţi înfometaţi după cunoaştere, nu veţi trage foloase de pe urma ei. Deci voi trebuie să aveţi un scop în viaţă iar mâine seară vă vom demonstra importanţa definirii dorinţei. Există unele şcoli care va învăţa să ucideţi dorinţa; noi vă învăţăm să vă întăriţi dorinţa şi vă vom arăta motivaţia unei asemenea învăţături, vă vom arăta ce spune Scriptura despre dorinţa.
Ori de câte ori vă exersaţi imaginaţia şi o faceţi cu dragoste în numele altuia, mediaţi între Dumnezeu şi om. Ceea ce avem de făcut este doar să ne aşezăm liniştiţi şi să îl imităm pe Tatăl. Căci El a creat lumea în fiinţare prin a fi lucrul pe care l-a chemat în fiinţare. Aşadar ne aşezăm şi ascultăm ca şi cum am auzi pe cineva care ne felicită pentru ceea ce am găsit. Ascultăm ca şi cum am auzit, ne uităm ca şi cum am văzut şi încercăm în această manieră sa ne punem exact în postura rugăciunii împlinite; apoi aşteptăm în tăcere aproximativ două minute. Vă asigur că în ziua în care sunteţi foarte liniştiţi în minte şi deveniţi într-adevăr atenţi, veţi percepe ceea ce auziţi în interiorul vostru că şi cum este rostit din afară."

Neville