Sacrificiile creeaza dezechilibre in suflet si in Univers

Doina a venit la sedinte de terapie pentru ca nu isi poate ierta cea mai buna prietena din facultate. De cate ori isi aminteste de ea o cuprinde o stare de furie si asta se reflecta in viata de zi cu zi.
- Perioada studentiei a fost foarte frumoasa pentru mine si in acelasi timp a lasat urme adanci in sufletul meu. Daca as fi avut atunci mintea de acum, lucrurile ar fi stat cu totul altfel. Locuiam intr-un apartament cu doua camere impreuna cu prietena mea si totul a fost perfect pana in momentul in care ea m-a anuntat ca este insarcinata si nu are de gand sa-si creasca copilul cu tipul cu care l-a conceput. M-a intrebat daca sunt de acord sa locuim in continuare impreuna, pana la terminarea studiilor. Chiar daca nu prea imi suradea ideea, am spus da. Doar era prietena mea.
– Ce simteai in sufletul tau? Erai impacata cu decizia pe care ai luat-o? – am intrebat-o eu.
– Nu, categoric nu eram impacata. Prezenta unui bebelus in casa presupunea sa fac multe sacrificii. Atunci nu prea imi ascultam sufletul…stiam doar ca „prietenul la nevoie se cunoaste„. Doar nu eram sa-mi las balta prietena la greu. Partea proasta este ca m-am implicat mai mult decat trebuia in viata ei si a copilului. Daca la inceput totul a fost amuzant, in timp s-a transformat in resentimente si regrete. Pentru ca am facut multe sacrificii. Am renuntat la a-mi mai cumpara lucruri pentru mine ca sa o pot ajuta cu bani pe prietena mea pentru lapte praf, pentru hainute la copil, apoi pentru educatia copilului.
– Ti-a cerut prietena ta sa faci aceste lucruri?
– Niciodata. Era prea mandra sa recunoasca ca nu se descurca. Adevarul este ca imi era mila de ea si mai ales de copil. Cum puteam eu sa arunc banii pe „fitze” cand vedeam ca ea manca uneori paine goala. M-as fi simtit vinovata. Insa ea nu a procedat la fel cand s-a intors roata.
– Adica?
– Pai, de cativa ani sunt eu in situatia in care ma descurc greu sa imi cresc copilul asa cum imi doresc. Am divortat de sotul meu, am ramas o perioada fara serviciu si desi stie toata situatia mea nu s-a oferit sa ma ajute.
– I-ai cerut ajutorul si te-a refuzat?
- Cat timp mai eram inca prietene ii povesteam despre necazurile mele. Spun eram pentru ca intre timp relatia noastra s-a racit. Parca fuge de mine, pentru ea nu functioneaza „prietenul la nevoie se cunoaste”. De cerut nu i-am cerut nimic, putea sa isi dea seama singura ca am nevoie de ajutor. Dar acum s-a vazut cu „sacii in car” si nu ii mai pasa. Este casatorita cu un tip care are o afacere, isi face vacantele in strainatate, intr-un cuvant s-a aranjat financiar. De ce sa ii pese de mine si de sacrificiile pe care le-am facut atatia ani.
– Doina, ai adus vorba de mai multe ori despre sacrificiile pe care le-ai facut. Ce inseamna pentru tine sacrificiu?
– Inseamna sa pun nevoile celorlalti pe primul loc, in detrimentul meu. Pe romaneste spus „sa ma las pe mine balta si sa dau celorlalti”.
– Din ce mi-ai spus, tu ai ales sa te sacrifici. Am inteles bine?
– Da, eu am ales sa ma sacrific. Abia acum constientizez ca a fost alegerea mea.
Discutia a continuat insa de data aceasta in alta energie. Doina si-a asumat responsabilitatea pentru alegerea ei si a inceput sa vada lucrurile din alta perspectiva. Sacrificiile nu aduc nimic bun pentru ca produc dezechilibre la nivel de suflet si mai departe in Univers. Universul este perfect echilibrat si corecteaza orice dezechilibru. Cel care incalca echilibrul atrage catre el fortele de echilibrare care restabilesc lucrurile, indiferent care a fost intentia lui. Astfel apar situatii care creeaza suferinta ca o consecinta a dezechilibrului creat. Universul raspunde la vibratii. Cand esti in echilibru atragi catre tine situatii si lucruri care sunt in echilibru, cand esti in dezechilibru atragi situatii si lucruri care sunt in dezechilibru. Daruieste celorlalti fara sa te sacrifici, daruieste celorlalti dupa ce ai daruit sufletului tau. Cand daruiesti fara sa te sacrifici pe tine, nu ai asteptari de la cel caruia ii daruiesti. Doina a inteles de ce ii merge rau, desi a fost bine intentionata. A inteles cum si-a creat singura resentimente si regrete. Si-a dat seama ca de fapt pe ea trebuie sa se ierte si am pornit acest proces.
Poate ti s-a intamplat si tie sa ajuti pe cineva si aceea persoana „sa se intoarca impotriva ta” si nu ai inteles de ce. Prima data cand ajuti o persoana de cele mai multe ori iti este recunoscatoare. A doua oara se simte stanjenita sau indiferenta. A treia oara se poate naste in minte ideea: „isi permite, lasa ca are de unde sa dea„. Si daca continui poate deveni dusmanul tau, pentru ca se gandeste ca tu poti face lucruri de care el nu este capabil. Fa tot posibilul sa manifesti compasiune fata de ceilalti si nu mila. E o diferenta mare intre cele doua sentimente.

Retine: Sacrificiile creeaza dezechilibre in suflet si in Univers. Daruieste altora dupa ce ti-ai daruit tie. Astfel vei darui din inima, fara sa ai asteptari.

Cu drag,
Marcela