Şcoala Iniţiatică

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

Conferinţa din 15.09.1984

Lectura meditaţiei zilei
Pămantul este o şcoală în care am intrat din mai multe motive, dar în principal pentru a ne achita de datoriile pe care le-am contractat în încarnările noastre precendente; de asemenea, pentru a înţelege situaţia în care ne găsim; şi în sfârşit, pentru a ne perfecţiona în toate domeniile. Majoritatea oamenilor, care nu ştiu nici măcar pentru ce au venit pe Pământ, nici ce trebuie să facă aici, se mulţumesc să mănânce, să bea, să doarmă, să se distreze, să se certe. În timp ce acela care este luminat, ştie că trebuie să se elibereze de karmă şi să lucreze pentru a se perfecţiona; apoi, el încearcă să înţeleagă de ce este într-o anumită ţară, într-o anumită familie, într-o anumită epocă şi ce i se cere; în sfârşit, el se străduie să dezvolte (în el însuşi) toţi germenii calităţilor şi virtuţilor pe care Creatorul i-a sădit în el de o eternitate. Iată de ce o Şcoală Iniţiatică este atât de indispensabilă. Nu este nimic mai presus decât lumina pe care ea o aduce discipolului asupra sensului vieţii pământeşti.

În această pagină, dragi fraţi şi surori, totul este atât de limpede, că nu merită să cheltuim timp şi iar timp pentru a vă explica. Această pagină conţine tot. De altfel vă amintiţi că v-am vorbit, deja, de acest subiect de ani. Desigur, sub diverse forme, fără să repet exact aceleaşi subiecte; dar simt deja, totuşi, că fraţii şi surorile au o limpezime, o lumină în suflet, în inima, în mintea lor în ceea ce priveşte felul în care trebuie să trăiască, să se poarte, să gândească, să se hrănească, să respire, să iubească şi chiar despre modul în care să aducă copii pe lume. Totul este limpede. Şi dacă sunt pe aici, pe colo, fraţi şi surori care nu sunt la curent, deşi totul a fost explicat în amănunţime, atunci nu mai este vina mea. E pentru că au fost alte lucruri în viaţa lor, în ocupaţiile lor, alte atracţii, alte treburi, alte activităţi şi nu au avut timp să arunce o privire asupra acestor subiecte. Dar cred, cu toate acestea, că dacă repet, dacă explic din nou anumite subiecte, anumite puncte, asta n-o să vă facă rău şi n-o să vă inducă în eroare. Dacă acceptaţi, voi arunca din nou o luminiţă.

Mai întâi se spune, în această pagină, că majoritatea oamenilor nu se gândesc, nu-şi dau seama de ce ne aflăm pe Pământ. Nu, nu se gândesc. Păi suntem pe pământ pentru a vieţui, pentru a mânca, a bea, a ne descurca, pentru a dormi, a face copii, a ne distra şi chiar pentru a ne certa sau a ne bate. 9/10 din omenire gândesc că e aşa. Foarte puţini, foarte puţini sunt luminaţi şi gândesc că am venit pe pământ, pentru că nu este o regiune prea grozavă, perfectă, luminoasă, subtilă, unde totul este dens, tern şi trebuie să suferi, să petreci zile îngrozitoare, să suferi de boli, să înduri suferinţe, necazuri, neplăceri… De ce? A… iată, ca să lichidezi ceva, să plăteşti ceva, pentru a te elibera de ceva. Este ceea ce ne dezvăluie Ştiinţa Iniţiatică. Suntem aici din mai multe motive. În primul rând pentru a înţelege de ce suntem aici, pe pământ, când sunt atâtea regiuni în univers. Deci venim din altă parte pe Pământ pentru a învăţa, pentru a înţelege, pentru a ne perfecţiona şi, în acelaşi timp, a dezvolta anumite calităţi, anumite virtuţi, anumiţi germeni, cum se spune, pe care Tatăl Ceresc le-a semănat în fiecare din noi. Şi în al treilea rând, pentru a plăti unele datorii, pentru a lichida karma, pentru că în trecut nu prea am fost perfecţi, inteligenţi, luminaţi şi ne-am permis să comitem multe lucruri care nu erau inspirate de Cer, de individualitate, de spirit, ci tendinţe, dorinţe, voinţe care veneau din personalitate, această parte din noi, care este animalică şi care dă sfaturi foarte proaste; iar majoritatea care, bineînţeles, nu sunt luminaţi, urmează toate sfaturile personalităţii. În felul acesta transgresăm multe legi, ne însuşim multe lucruri care aparţin altuia, distrugem multe lucruri, demolăm. Şi cum totul se înscrie – pentru că există o lege care se ocupă de înregistrare – totul este copiat, totul este înregistrat, totul este notat, într-o bună zi va trebui să plătim pentru toate, fiindcă există o dreptate cosmică. Şi iată deci cele trei lucruri care există. Când discipolul crede, este convins, dă creazare Maestrului care îi explică, pentru că ştie că Maestrul nu-l înşeală, fiindcă nu are nici un interes să-l înşele, întrucât lucrează gratuit, n-are nici o dorinţă de a profita, de a câştiga, aşadar discipolul are încredere în onestitatea, în nobleţea, Maestrului său şi crede că (ceea ce îi spune) trebuie să fie adevărat; şi încearcă apoi să lichideze, să-şi plătească (datoriile), să scape de toate aceste transgresiuni pe care le-a făcut în trecut.
Tocmai aceasta este explicaţia acestor suferinţe, acestor boli, a tuturor nenorocirilor prin care trecem aici pe pământ. Dar cum religia creştină nu crede în aceste lucruri, nici în reîncarnare, dă explicaţii abracadabrante în această privinţă, spunând că Dumnezeu a vrut să ne pedepsească, aşa, fără motiv, pentru că-I făcea plăcere! Nu există motiv pentru care cineva este aproape nimicit, bolnav, prin spitale, asasinat, când n-a făcut nimic. Dat fiind că nu există reîncarnare, el a venit cast şi virgin, iar Bunul Dumnezeu i-a venit aşa, să-l distrugă.
Creştinii nu cred deci că există o karmă de plătit. Altfel, totul devine atât de nedrept, atât de grosolan. E neverosimil. De ce unii trebuie să sufere, iar alţii trăiesc în bogăţie, în bucurie, în fericire, în libertate? Vedeţi, pentru mentalitatea creştină, nu există răspuns.
Deseori am spus: cine trebuie condamnat, cine trebuie judecat? Dumnezeu, fireşte! Pentru că Dumnezeu face ce-i trece prin cap, nu ştie ce este aia dreptate… De ce trebuie chiar să-i pedepsească, bieţii de ei, când n-au făcut nimic, n-au greşit, nu sunt vinovaţi? El i-a creat aşa. De ce i-a creat atât de necinstiţi, de răi, de urâţi, de hâzi, de proşti şi de cruzi, când putea să-i modeleze puţin altfel, dat fiind că avea tot lutul la îndemână şi toate posibilităţile să-i facă geniali, nişte divinităţi? Nici măcar nu se ştie de ce i-a creat aşa, necinstiţi, şi apoi îi pedepseşte! De ce trebuie pedepsiţi? Cât despre pedeapsă, să vedeţi… v-am mai spus în trecut. Aici, pe pământ, există oameni drepţi/judecători care îi pedepsesc pe criminali. Şi cum se face că ei se întrunesc, discută, studiază circumstanţele şi găsesc că cineva trebuie să stea în închisoare două luni, un altul doi, un altul douăzeci de ani şi câte unul pe viaţă. Deci aceşti judecători sunt mai drepţi decât Dumnezeu, pentru că dau pedeapsa pe care o merită omul. “În timp ce Dumnezeu îi pune să sufere pe vecie, când trebuia să-i condamne pentru câţiva ani, deoarece crimele pe care le-au comis nu erau atât de grave încât să fie condamnaţi pe vecie”. Există aşadar multe lucruri neverosimile, iar creştinătatea continuă să creadă toate aceste nerozii. Şi de aceea nu progresează. Creştinii nu evoluează. A, unii da, pentru că totuşi lucrează cu bunătatea, cu sacrificiul, cu abnegaţia şi cu credinţa, cu iubirea, da. Dar eu vorbesc de majoritatea. Majoritatea nu avansează, nu evoluează. De altfel, pentru a vă încredinţa, mergeţi să vedeţi toate închisorile, toate spitalele, toate cimitirele sunt pline de creştini. Da. Aici nu sunt budişti. În Europa sunt toţi creştini în închisori. Nici taoişti nu sunt. Aşadar, dragi fraţi şi surori, unde este raţionamentul?
Iată deci cele trei lucruri: deci venim pe Pământ, în primul rând, pentru a înţelege. Iar lucrurile nu le putem înţelege singuri, chiar citind cărţi, vorbind cu oamenii, care nu sunt nici ei prea evoluaţi… Trebuie să găsim Maeştri adevăraţi, instruiţi în Înalt, care aduc o bogăţie, adevărate calităţi, care (trăiesc?) în puritate. Învăţând cu ei, înţelegem multe, multe legi, multe adevăruri, multe metode, multe mijloace. Apoi, (discipolii) vor avea dorinţa de a dezvolta calităţile şi virtuţile care sunt în inimă şi-n suflet, iar apoi vor începe să realizeze pe Pământ. Dar la început realizarea nu se poate face dacă eşti legat (fedeleş), dacă eşti înlănţuit, dacă eşti strivit. Mai întâi trebuie să te eliberezi, pentru a realiza lucrurile. Iar pentru a te elibera, trebuie să plăteşti. Pentru că dacă nu plăteşti datoriile, pe care le-ai făcut, nu te poţi elibera. Plătind, sacrificând ceva – fiindcă pentru a plăti trebuie să faci sacrificii – (reuşeşti). Dar oamenilor nu le place să facă sacrificii, le e frică de sacrificii, ei păstrează tot pentru ei înşişi şi atunci îşi transportă karma în următoarele încarnări. Iar când vor veni din nou pe pământ, nu vor fi eliberaţi. De ce? Pentru că nu s-au hotărât să facă unele renunţări, unele sacrificii, pentru a se elibera, dat fiind că numai sacrifiiciile ne eliberează. Plătim dând. Dar oamenii nu cunosc aceste lucruri. Şi din păcate, necunoscându-le, încalcă neîncetat legea. Neîncetat. Atunci karma, în loc să fie plătită, este amplificată, mărită şi apoi cobori din ce în ce mai mult, până în infern, devii ca un ţânţar, ca o viespe, ca un şarpe, ca un monstru şi dispari. Numai Şcoala Iniţiatică ne poate cuminţi, ne poate lumina, reflectându-ne adevărul şi în felul acesta, discipolul începe să lucreze cum trebuie asupra lui însuşi, fără să-i fie frică să facă eforturi, să lucreze, să exerseze. Şi am să vă citesc, spre exemplificare, o scrisoare, care este atât de explicativă, atât de extraordinară, încât vă poate chiar ajuta, întărindu-vă credinţa în Învăţământul Luminii. Eu primesc atâtea scrisori extraordinare, dar nu vi le citesc, fiindcă sunt pentru mine. Acolo unde este ceva care vă poate ajuta, aleg, din când în când, una sau două pentru a vi le citi, ca să vă ajute. Şi o să vedeţi că această scrisoare vă va ajuta foarte, foarte mult.
Desigur, mai sunt multe de revelat în privinţa karmei, şi de ce suntem într-o anumită ţară, de ce într-o anumită famile. V-am mai spus în trecut. Să presupunem că în trecut aţi avut gânduri şi sentimente şi un comportament cu anumite vibraţii, cu anumite lungimi de undă, anumite culori, anumite sunete; şi cum există legile afinităţii – pentru că există o lege a afinităţii – când trebuie să ne reîncarnăm, cel care conduce acel suflet găseşte cu exactitate care corespunde lungimii de undă, adică aceloraşi gânduri, aceloraşi dorinţe, aceloraşi slăbiciuni, aceloraşi crime. Şi iată-ne într-o familie de beţivi, de destrăbălaţi, de criminali, de pervertiţi!? Şi apoi oamenii plâng şi se întreabă de ce sunt bătuţi, de ce trăiesc în înfometare, de ce sunt martirizaţi. Ei nu ştiu de ce. Iar un altul care s-a născut într-o familie de genii. Nici creştinătatea nu poate explica lucrul acesta. Ei nu ştiu că există o lege şi că această lege este absolută, că după ceea ce emanăm, după ceea ce trimitem în exterior, după cum vibrăm, ne legăm, ne conectăm la anumite legi şi atragem regiuni unde sunt anumite entităţi, atragem aceste entităţi şi după un timp, suntem invadaţi, perturbaţi, la pământ, complet distruşi sau înghiţiţi. Şi cine e cauza a toate acestea? El însuşi. El a atras aceste entităţi, fără să ştie că există legături între fiecare gând şi fiecare entitate. Iar alţii, care lucrează cu Lumina, cu Iubirea, cu Armonia şi cu Frumuseţea, cu Puritatea, cu Inteligenţa, cu Sacrificiul, încep să vibreze în asemenea fel, să strălucească în asemenea fel, încât aceste vibraţii se răspândesc în lumea întreagă, în cosmos; şi cum întreg Universul este construit în asemenea fel, în mod inteligent, se leagă, ating, chiar fără să ştie, entităţi luminoase, armonioase şi frumoase, le atrag. Şi apoi se petrec lucruri extraordinare: reuşite, succese, bucurii, fericiri, dilatări, inspiraţii, creaţii, poezii, fără măcar să ştie de ce. Întâmplarea! Da, dar Ştiinţa Iniţiatică ştie foarte bine din ce motiv. De aceea trebuie să fii în Şcoala Iniţiatică a Marii Fraternităţi Albe Universale.
Altfel, să presupunem – cum sunt mulţi – mulţi care nu ştiu valoarea Învăţământului, n-au înţeles niciodată această valoare – s-au născut în anumite condiţii, preferă situaţia în care se află, de mediocritate, cu unele plăceri, o stare materială relativ bună; ei cred că aceasta este adevărata fericire, adevărata bucurie. Şi cred că vor trăi cum trebuie, că vor întineri, că vor fi frumoşi şi strălucitori. Nu ştiu că se vor urâţi, vor îmbătrâni, vor deveni mai slabi, se vor îmbolnăvi şi oamenii vor începe să-i părăsească, că frumuseţea îi va părăsi şi ea, nu ştie asta. Nu ştiu. Sunt alte lucruri mult mai importante pentru ei. Sunt uluit să văd că n-au înţeles valoarea Învăţământului, că acest Învăţământ face minuni când crezi în el, când îl accepţi, că aduce lucruri formidabile, fantastice. De câte ori n-am verificat asta, la mine şi la alţii, când îi observ de mult timp. Acele lucruri “mai importante” i-au distrus, i-au îmbolnăvit, i-au obosit, şi nu-şi dădeau seama, pentru că ei nu ştiau cum stau lucrurile în realitate. În timp ce Învăţământul, care îmbunătăţeşte totul în interior, care schimbă vibraţiile celulelor şi electronilor, vă aduce Cerul, tot ce e celest, divin. Ei n-au înţeles asta! De aceea plătesc foarte scump.
Dragi fraţi şi surori, insist. Iertaţi-mă că ridic glasul, este spre binele vostru, ca să vă fac să înţelegeţi, că este o şansă, o binecuvântare să cunoşti aceste lucruri. Unii dintre voi poate nu daţi doi bani pe aceste lucruri, dar aceste lucruri, pe care le neglijaţi, sunt capabile să vă transforme, să vă prelungească viaţa, să vă înfrumuseţeze. Trebuie să înţelegeţi asta. Nu vă înşel. Când va veni momentul să înţelegeţi valoarea Luminii? E de necrezut cât de greu pricep creierele ceea ce este esenţial. Pentru că ei sunt îmbibaţi, prea cufundaţi în lume, tot timpul amestecaţi cu ceilalţi, încât nu pot înţelege realitatea. Trebuie să iasă puţin din această mentalitate, nu de a pleca fizic, dar să nu mai gândească ca ei, să nu mai acţioneze ca ei; dar ei sunt în fuziune cu aceşti oameni şi de aceea nu pot să atingă lumea divină, unde este frumuseţea şi splendoarea. Trebuie să înţelegeţi asta! Chiar şi copiii voştri (trebuie să înţeleagă), altfel veţi suferi. Şi apoi spuneţi: “Ce i-am făcut lui Dumnezeu pentru a fi aşa… părăsit de soţ, copiii sunt bolnavi. Nu ştiu de ce…”. Pentru că n-au fost inteligenţi, pur şi simplu! Au fost prea proşti, au ascultat de idioţi, de imbecili, în loc să se instruiască acolo unde este lumină!
Acum veţi vedea, am să vă citesc o scrisoare şi o să vă ajute enorm. Dar mai întâi, înainte de a citi această scrisoare, am să repet ce v-am spus pe Rocher – cred că ieri – pentru că nu toată lumea a auzit asta, erau mulţi; am să repet pentru că o să vă facă bine.
Ieri, cerul nu era foarte acoperit, nu erau chiar aşa mulţi nori. Dar când am sosit eu, au venit norii şi au acoperit aproape tot cerul. Cineva care raţionează, care este clarvăzător, va zice: “Vedeţi, Maestrul a adus norii! E criminal, e impur, e întunecat. Iată dovada”. Şi de ce nu! Şi aşa poate fi adevărat. Dar eu am înţeles de ce şi atunci am făcut o lucrare uriaşă cu gândul, cu imaginaţia, cu voinţa mea, pentru a contempla soarele, prin nori; îl vedeam, îl beam, îi vorbeam, îl iubeam, era o fuziune ca niciodată – pentru că atunci când este prezent, nu facem eforturi, dar când este după nori, facem eforturi uriaşe. Şi apoi, cum am primit foarte multe forţe (…) Şi eu le-am spus fraţilor şi surorilor: “Ştiţi voi ce au gândit norii? Au făcut-o înadins pentru a ascunde soarele, pentru a ne face să ne concentrăm gândurile, să ne imaginăm soarele, pentru a ne spori voinţa, forţa şi a ne conecta la soare. Şi pentru a vă da un exemplu, dat fiind că am terminat acum exerciţiul, ei vor dispărea, pentru a vă arăta că ceea ce vă spun este adevărat”. Şi norii au început să dispară şi soarele să strălucească. De ce nu înainte? Pentru că terminasem exerciţiul. Când am terminat exerciţiul, au zis: “N-are rost să continuăm”. Au înţeles. Şi apoi le-am spus: “Să interpretăm acest fenomen. Sunt mulţi oameni în lume care sunt obişnuiţi să conteze pe condiţiile favorabile pentru a face ceva sau a se dezvolta. Dacă nu există aceste condiţii, se scuză, se justifică, explicând că n-au făcut nimic pentru că le lipsesc condiţiile”. Toată lumea gândeşte aşa. Atunci am spus: “Iată că am discipoli, tocmai în Africa, în deşert. Acolo e doar nisip, nu e apă, nu sunt condiţii. Acolo sunt palmieri, care dau cele mai bune fructe, cele mai dulci: curmalele. Ei sunt discipolii mei. De ce? Pentru că au înţeles Învăţământul meu, adică, în cele mai grele condiţii, să lucreze, în aşa fel, încât să găsească condiţiile în interior care lipsesc în exterior şi să dea cele mai bune fructe. În timp ce toţi ceilalţi, sunt porumbari (Prunis spinosa n.t.), sunt acri, acizi, tari, amari, pentru că nu au această învăţătură”.
Vedeţi, palmierii au învăţătura mea. Şi chiar savanţii, chiar cei care studiază plantele, n-au înţeles nimic. De ce (palmierii sunt) creaţi şi aşezaţi în acele regiuni? Pentru ca noi să învăţăm (de la ei). Dar oamenii nu ştiu să citească, să înveţe după cartea naturii vii. Iată aşadar de ce astăzi au venit norii, pentru a ne spune: “Nu există condiţii. Dar sunt condiţii în voi înşivă. Ce faceţi cu imaginaţia voastră, cu gândul vostru, cu voinţa voastră pentru a (…)?”. Pentru că razele soarelui trec prin nori, trec chiar prin ocean, pentru a hrăni peştii care trăiesc în adâncurile lui.
Aşadar, acest Învăţământ vă lipseşte. Unii fraţi şi surori erau uluiţi să vă vadă că erau o mulţime de lucruri pe care nu le cunoşteau. Iar cei care contează pe latura exterioară, pe condiţii – le-am spus eu – n-au făcut niciodată nimic pe pământ. Erau mulţi de felul acesta în Bulgaria. Toţi au dispărut. Trăiau în belşug, în bogăţie, în abundenţă şi n-au făcut nimic, nimic minunat, extraordinar. Nu făceau decât să mănânce, să bea şi să se culce, să se distreze şi să scuipe, să murdărească. Iar eu – le-am spus – m-am aflat în cele mai vitrege condiţii şi datorită acestei mentalităţi, vă dau fructe acum, poate curmale, nu ştiu ce exact. Da, în cele mai grele condiţii, în sărăcie, în lipsuri, în greutăţi. Dacă v-aş povesti în detaliu!… Şi acum înţeleg de ce, de ce am fost pus în asemenea condiţii, înţeleg că dacă aş fi avut cele mai bune condiţii, n-aş fi ajuns să înţeleg nimic. În timp ce acum vă explic lucruri extraordinare. Iată de ce, dragi fraţi şi surori, de acum înainte, nu vă opriţi la această veche părere, tradiţie, de a conta mereu pe latura exterioară. Atunci veţi deveni firavi, vulnerabili, slabi, un nimic. În timp ce dacă veţi conta pe ceea ce Dumnezeu a depus în voi, e imens! Oamenii nu se cunosc. Iată ce am spus pe Rocher.
Şi acum iată scrisoarea. Veţi crede, la început, că vă citesc asta pentru a mă făli, pentru a satisface mica mea vanitate. Nu, nu, aveţi răbdare, veţi înţelege la sfârşit raţiunea pentru care am acceptat să vă citesc această scrisoare. Încercaţi să ascultaţi cu atenţie:
“Scumpe Maestre,
Tocmai am coborât de pe Rocher, şi sub bucuria imensă care explodează în mine m-am hotărât să vă scriu. Privirea dumneavoastră s-a cufundat într-a mea şi m-am simţit bulversată. Aţi coborât până în sufletul meu. Doream foarte mult să vă scriu până acum, dar ezitam pentru că ştiu cât sunteţi de solicitat. Totuşi, resimt acum această nevoie imperioasă şi ţin foarte mult să vă spun anumite lucruri. Sunt în Fraternitate doar de câteva luni, dar de la prima carte a dvs., pe care am citit-o, inima mea a bătut la unison cu Învăţământul dvs. M-am simţit în perfectă armonie cu tot ce ne învăţaţi.
Înainte de a veni în Fraternitate, de mult timp eram în căutare şi încercam cât mai mult să trăiesc o viaţă spirituală. Sunt Rozicruciană şi am studiat şi filozofia lui Sri Aurobindo, ducându-mă în India, la ashramul lui de la Pondichéri, pentru a-l aprofunda. Şi eu am fost la Pondichéri. Dar nici învăţământul rozicrucian, nici cel al lui Sri Aurobindo, nu mă satisfăceau deplin, căci simţeam că lipseşte ceva. Aşadar, Maestre, şapte luni, după întoarcerea din India, am fost internată, din cauza unei crize de malarie la spitalul (…). Am binecuvântat această malarie şi am mulţumit Cerului, căci în timpul şederii mele la spital am făcut cunoştinţă cu o studentă/rezidentă??? care mi-a împrumutat una din cărţile dvs. Şi a fost pentru mine o revelaţie. Imediat s-a produs declicul şi m-am simţit în perfectă armonie cu tot ce citeam. De atunci devorez cărţile dvs., conferinţele, am o adevărată bulimie şi cu cât aprofundez Învăţământul dvs., cu atât mai mult vibrez! În sfârşit, lucrul pe care îl aşteptam, la care aspiră întreaga mea fiinţă! De atunci practic în fiecare zi, cât mai mult cu putinţă, exerciţiile dvs., şi am marea bucurie de a simţi că progresez; mai ales în meditaţii, mi se pare că zăresc anumite rezultate – în timp ce chiar meditaţia transcedentală, învăţată la Bombay, nu-mi adusese mare lucru. Ca sa vezi! Oh, Maestre, mulţumesc de mii de ori din adâncul inimii, pentru ce ne dăruiţi!
Cu permisiunea dvs., aş vrea acum să aduc o mărturie. Mărturie despre lumină. Într-o după-amiază, la lucru, am început să simt primele dureri prevestitoare ale crizei de malarie. Mă durea tot corpul, mă dureau foarte tare rinichii, aveam febra etc. Avusesem deja 3 crize, căci în primul an, revin la două luni. Aceasta ar fi trebuit să fie a 4-a. Mi-am amintit de-odată de ceea ce tocmai citisem despre lumină şi întrucât cred în dvs., Maestre, am hotărât să pun imediat în aplicare exerciţiile. Am vizualizat deci lumina albă – pentru că ea le conţine pe toate celelalte – şi am plimbat fascicolul pe tot corpul, în toate membrele şi mai ales în ficat, unde s-a localizat virusul malariei, şi în rinichi, pentru a-i uşura. În acelaşi timp, am cerut, desigur, ca lumina să acţioneze, să purifice şi să vindece trupul meu. În următoarele aproximativ 20 de minute, durerea de rinichi, care începuse să devină insuportabilă, s-a atenuat foarte mult şi m-am simţit mai bine. După jumătate de oră, am reînceput exerciţiul, şi aşa mai departe, şi în foarte scurt timp, nu numai că n-a trebuit să-mi întrerup lucrul, pentru a mă întoarce acasă, ca ultima dată, ci aproape ca nu mă mai durea nimic. Înainte de a mă culca, am mai practicat o dată exerciţiile şi a doua zi dimineaţa, m-am trezit foarte în formă. Criza trecuse complet. Au trecut mai mult de 4 luni şi nu am mai avut nici o criză. M-am mai folosit de lumină, altă dată, dar n-am să vă povestesc în detaliu, pentru că scrisoarea mea e deja lungă. Vă voi spune doar că am folosit-o pentru a găsi obiecte pierdute sau furate care erau importante – de pildă: permis de conducere, carnet de cecuri, cheile de la apartament, portmoneu cu ceva bani, etc. şi că toate mi-au fost returnate în circumstanţe ciudate. Şi aici, după munca intensă făcută cu lumina. Iată, Maestre, am vrut să vă aduc această modestă mărturie! Nu ştiu dacă va avea marea onoare de a fi primită de dvs., Maestre, pentru că ştiu cât sunteţi de ocupat. Dar ţin să vă exprim, aici, toată recunoştinţa mea, care e adâncă, pentru tot ceea ce aduceţi. Ce imensă bucurie de a vă avea, Maestre! Ce noroc! Sunteţi atât de mare, iar eu sunt atât de mică şi cu toate acestea, putem fi în anturajul dvs. imediat. Mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi că am privilegiul să mă număr printre discipolii dvs. Vă iubesc, Maestre, cu o iubire foarte mare, foarte puternică, foarte pură. Mulţumesc încă o dată de mii de ori că aţi revenit şi că suferiţi pentru noi. La rândul meu, vreau să slujesc Fraternitatea cât voi putea mai bine”.
Aşadar, vedeţi? Această scrisoare vă poate face să credeţi mai mult în puterea luminii, pentru că depinde de credinţa, de intensitatea, cu ce forţă, cu ce concentrare faceţi, altfel… lumina nu este chiar atât de puternică. Depinde cum acţionaţi. Acum aveţi o cheie, aveţi o armă, aveţi o putere, aveţi un mijloc formidabil acestei surori, chiar dacă nu vă spun numele ei! Priviţi. (Maestrul glumind) Am să încerc acum să găsesc cheia de la cutiuţa mea de scrisori. Nu ştiam că dacă mă concentrez asupra luminii o să găsesc cheia, dar am să încerc, am să încerc…
Acum dacă doriţi, dacă vă plac asemenea scrisori, pentru a vă arăta că nu vă înşel, că sunt chiar fraţi şi surori în Fraternitate care au dezvoltat enorm chakra, clarviziunea… Sunt mulţi deja care mi-au scris asemenea scrisori, că au văzut asta şi asta, ca au simţit… Nu poţi să nu-i crezi, pentru că dacă ar fi o singură persoană, s-ar putea spune că are psihicul puţin deranjat, că e puţin dezechilibrat. Dar sunt mulţi, mai mulţi, pot să vă dovedesc. Dacă îmi daţi voie o să mai citesc o scrisoare mică, foarte mică de data aceasta. Se termină în câteva minute…

Sursa