Va voi vorbi despre motivul care m-a tinut departe de acest blog si de voi, dragii mei, pentru cateva luni.
Depresia.
Desi
sunt aici ca sa va vorbesc de spiritualitate si ca sa va invat lucruri
marete si frumoase, sunt incomplet vindecata. Asta nu inseamna ca
experienta si cunostiintele mele nu sunt valabile. O mare parte dintre
oamenii care au ajuns sa accepte vindecarea in viata lor si sa
imbratiseze evolutia spirituala nu ajung sa se vindece doar intr-o
singura viata. Sunt aici sa invatam impreuna, asa ca voi impartasi cu
voi toate lectiile mele.
Va marturisesc
fara sa ma rusinez sau sa ma tem ca ma veti judeca, ca ma lupt cu
depresia de aproximativ 7 ani. De fapt este eronat spus ca ma lupt de 7
ani…pentru ca 6 ani am fost complet supusa ei si ma inconjura ca un zid
dincolo de care nu vedeam nimic, iar de un an, ma straduiesc sa sparg
acest zid caramida cu caramida. Atunci cand am daramat prima caramida
m-am inselat crezand ca de fapt daramasem zidul. Am ramas surprinsa cand
am vazut ca de fapt, depresia persista si ignorand-o, riscam sa o las
sa ma domine din nou.
Din punctul meu de
vedere, depresia este o coma spirituala. Adica o stare in care ne rupem
de sinele nostru, de Dumnezeu, si nu mai avem forta de a ne bucura de
nimic, pentru ca nu ne iubim pe noi insine si asta se reflecta in jur ca
intr-o oglinda. Ajungem sa existam guvernati de minte, sufletul fiind
amortit.
In ultimii 7 ani, am avut mereu
un motiv destul de bun sa fiu in depresie. Ma gandesc acum ca poate am
suferit de aceasta boala inca din copilarie, dar nu am realizat atunci
pentru ca nu auzisem nici macar de cuvantul care o desemneaza. Ceea ce
imi amintesc e ca eram un copil destul de trist si sufeream foarte usor,
izolandu-ma si dorindu-mi o alta viata.
De
la scandalurile din familie, pana la deceptiile cauzate de prieteni, la
dezamagirile din relatiile de cuplu, la esecurile de la scoala sau de
la locul de munca, la esecurile din gospodarie, la siguratate, la
plictiseala, la certuri cu cei din jur, la dorinte neimplinite, si
intrebari fara raspuns – toate acestea au constituit de-a lungul
timpului pentru mine, motive destul de puternice ca sa alunec spre
depresie si sa ma las inghitita pana peste cap de aceasta stare.
Vesnicele
intrebari : ” De ce eu?” ” De ce mi se intampla mie?” ” De ce n-am alta
viata?” ” Care este scopul meu pe pamant?” ” De ce se poarta toti urat
cu mine?” ” De ce nu ma iubeste nimeni?” ” De ce nu reusesc sa fac
nimic bun?” ” De ce sunt singura?”, isi gaseau raspunsuri precum :
pentru ca esti proasta, pentru ca nu stii nimic, pentru ca nu meriti,
pentru ca nu esti buna de nimic, nu ai niciun scop, nu esti utila, nu
esti in stare, nu meriti iubire, esti urata.
Exista
vesnic o voce in capul meu care ma certa, care ma asuprea, care ma
punea la zid, care ma micsora pana cand simteam ca nici nu existam.
Si
toate astea din ignoranta, din lipsa de iubire fata de sine, din
neintelegerea divinitatii si a lumii, din lipsa unei legaturi cu
Dumnezeu, din lasitate.
De fapt, toate au
pornit atunci cand am inceput sa caut un sens vietii si un scop pentru
mine si neintelegand nimic din toate, nu am gasit niciun sens vietii si
niciun sens mie insami. Asa cum se intampla cu toti cei care au fost si
sunt in situatia mea, mai departe a urmat o faza normala a ciclului
depresiv: am inceput sa urasc viata si sa ma urasc pe mine. Simteam in
mine adanc ca lumea e minunata, dar nu reuseam decat sa vad situatiile
urate din ea si oamenii rai din ea, si stiam ca pot face mai mult de
atat, dar nu aveam nici curajul si nici forta sa depasesc starea in care
ma afundam. Si asa, zi dupa zi, adunam tot mai multa ura. Pentru tot si
toate. Pentru ca nu intelegeam nimic.
Pentru
ca nu imi doream viata pe care o traiam ( si cine si-ar dori o viata in
care tu insati te judeci aspru in fiecare zi si nu iti dai o pauza sa
vezi frumusetea din tine?) am inceput sa ma gandesc la sinucidere – cu
un singur gand : sa scap de cosmarul pe care il traiam. Insa stiam in
sufletul meu ca ar fi fost o greseala imensa, si atunci credeam ca voi
ajunge in iad. Si am fost destul de desteapta sa nu aleg sa dau un iad
interior vindecabil pe un iad mult mai rau, si anume, o karma foarte
incarcata de transformat, de reparat, pe parcursul a cine stie cate
vieti cu lectii infinit mai grele si mai dure. Dumnezeu exista in mine
si ma tinea oarecum la linia de plutire, desi eu nu Il auzeam si nici nu
vroiam sa stiu de El. Il consideram rau si egoist, ca m-a creat si m-a
lasat sa ma chinui asa. Adesea vorbind cu oamenii despre Dumnezeu
spuneam ca este “un fel de papusar sadic, iar noi suntem papusile lui.”
Vedeti cat influenteaza perceptia asupra lui Dumnezeu, o viata intreaga?
Apoi,
la un momentdat, cand am intrat la facultate, am crezut ca in sfarsit o
sa fac ceva cu viata mea. Insa, acel “ceva” intarzia sa apara. In cele
din urma am realizat ca nu o sa se intample nicio minune. Depresia s-a
adancit. Si uram sa ma duc intr-un loc de unde nu veneau schimbarea si
satisfactia.
Am absolvit si m-am angajat
full-time. Credeam ca in sfarsit o sa arat cine sunt si o sa ma fac
utila. Credeam ca lucrand 12 ore pe zi si fiind cea mai buna dintre
angajati, o sa imi demonstrez mie si celorlalti ca sunt buna la ceva.
Dar desi rezultatele de la locul de munca erau reusite, tot nu gaseam
satisfactie si ma adanceam in depresie pentru ca ajunsesem sclava unui
organism rece si inflexibil, in care nimanui nu ii pasa de sentimentele
si de ideile mele, ci doar de eficienta actiunilor mele repetative si
robotice. Am mai schimbat cateva locuri de munca, crezand ca politica
din firma in care lucram era vinovata, insa peste tot unde am mers a
persistat sentimentul ca nu fac ceea ce trebuie. Depresia se adancea.
Pentru ca eu cautam desavarsirea printr-o munca care nu mi se potrivea
si care nu imi oferea satisfactii spirituale. Am inteles atunci ca nu ma
voi regasi niciodata in exterior, si ca am nevoie de libertatea de a ma
cauta pe mine in interior, ca de acolo izvorasc si frustrarile si
problemele, si tristetea si nemultumirea.
Descoperind
reiki, mi-am eliminat un val de pe ochi si m-am deschis intelepciunii
cosmice. Atunci am realizat ca ma urasc pe mine insami pentru ca nu m-am
inteles niciodata si pentru ca mereu m-am apreciat in comparatie cu
standardele si asteptarile nebune ale mediului in care traiam. Atunci am
realizat ca am adunat in mine toate frustrarile cauzate de greselile
pentru care nu m-am iertat. Mi-am dat seama ca depresia mea e cauzata de
lipsa increderii in Dumnezeu, de neiubirea fata de sine, de ura fata de
viata, de neiertari si regrete. Depresia era de fapt o coma spirituala.
Odata deschisa luminii si energiei vindecatoare, odata restabilita
comunicarea cu Dumnezeu, prima caramida din zidul fortaretei de durere a
fost eliminata. O! Si nici nu va imaginati cat de inalt este zidul
acesta si cat de greu ma lupt cu el. De prea multe ori ma invinge el,
dar important este ca acum il vad si ca imi doresc sa ma schimb, ca sa
traiesc in iubire si in pace.
Consider ca este necesar sa iti
explic, asa cum se vede in mod medical si psihologic, ce este depresia,
ca sa stii cum o recunosti. Poate din ce ti-am explicat eu, crezi ca
simptomele, starile, experientele mele, sunt strict personale si
relative, poate singulare…insa vei face legatura intre indiciile
depresiei la majoritatea oamenilor si ceea ce ti-am spus eu pana acum si
ce iti voi mai spune si apoi, si vei intelege de ce depresia chiar are
cauze spirituale, ci nu materiale, psihologice, medicale, vizibile…
Poate ca da, ea coexista cu acele situatii, dar si acele situatii care
se crede ca o cauzeaza, au si ele o sursa de origine spirituala sau
energetica. Voi explica aceasta analogie in cele ce urmeaza.Din punct de vedere psihologic, depresia este o stare mentala de tristete/ amaraciune care persista pe perioade indelungate. ( Asadar, afecteaza mentalul, inclusiv gandirea, energiile transmise de creier organelor, emotiile, campul mental. Tristetea si amaraciunea apar la oamenii nemultumiti, care nu se pot bucura de viata din variate motive. A nu iubi viata, inseamna a nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu pentru ca te-a creat, intrupat, inzestrat cu viata. A nu ii fi recunoscator lui Dumnezeu inseamna a nu Il iubi pe Dumnezeu. A nu Il iubi pe Dumnezeu duce la taierea comunicarii cu insasi Sursa vietii de la care vitalitatea, optimismul, sanatatea, bucuria, prosperitatea, reusita, intelepciunea vin. Neiubindu-L pe Dumnezeu nu te vei iubi nici pe tine insati/insuti, pentru ca tu esti parte din Dumnezeu, si Dumnezeu e in tine. Te blochezi fata de generozitatea divina, fata de iubirea divina, fata de fericire. Tu cauti fericirea, dar de fapt, fara sa stii, o respingi la nivel subconstient.
Simptome:
- Sentimente de anxietate sau de ingrijorare fara un motiv evident (= frica de a fi, senzatia de inutilitate, ruptura de Sursa divina, neincredere in propriile forte si in Dumnezeu)
- Sentimentul de a fi coplesit (chiar de activitati obisnuite) ( = lipsa vointei, privarea de energie vitala, secarea organismului de energie )
- Lipsa apetitului cu scadere in greutate, sau cresterea excesiva a poftei de mancare ( = cautarea de satisfactie in mancare, dorinta de a se completa prin introducerea de mancare in stomac, ura de sine si de aspectul fizic, lipsa apetitului de a trai)
- Insomnie, dar si cresterea duratei de somn ( = minte supraincarcata de ganduri inutile si haotice sau refugierea in somn, fuga de sine si de realitate)
- Plans facil (= sentimente negative coplesitoare, ego fragil, neincredere in sine, tensiune nervoasa si emotionala acumulata, neiertare)
- Toleranta scazuta la frustrare. (= nevoia de confirmare a propriilor calitati, nevoia de aprobare din interior a eforturilor, lipsa energiei vitale, neiertare )
- Stare de melancolie (=cautarea fericirii in trecut, cautarea aprecierii personale in reconfirmarea unor momente de succes din trecut, sau cautarea unor dovezi ca ai fost abuzat/a si prin urmare starea ta de victimizare este justificata)
- Pierderea interesului pentru activitati care inainte produceau placere ( = autostigmatizare, pedepsire, izolare, lipsa dorintei de a trai)
- Incapabilitate de a mai simti emotii pozitive ( = conectarea la energii joase, trairea intr-o dimensiune inferioara a fricii)
- Frica (= neincredere in sustinerea divina si in generozitatea divina)
- Auto-invinovatire ( = neiubire de sine, neacceptarea propriilor greseli, neiertare)
- Auto-compatimire ( = sentimentul de victima a altora, a soartei, a lui Dumnezeu, confera alinare si hraneste nevoia de atentie, cautand in mod gresit in continuare, atentie si ajutor in exeterior)
- Sentiment de neajutorare (= neincredere in Dumnezeu si in propriile forte, subestimarea misiunii personale si a capacitatilor personale)
- Stima de sine scazuta ( = lipsa de iubire de sine)
- Ganduri despre moarte sau suicid (= lipsa iubirii pentru sine, pentru viata, dorinta eronata de a avea sansa unui nou inceput, sau de a incheia durerea, ca si cum dupa moarte nu ar mai fi nimic, pierzandu-se in nefiire si nestiire).
Cauze
Ce anume cauzeaza depresia este un subiect intens studiat in prezent.
Expertii considera ca predispozitia genetica, impreuna cu evenimentele de viata stresante, afectiuni medicale, administrarea de medicamente sau alti factori, pot determina un dezechilibru al anumitor substante chimice din creier, denumite neurotransmitatori, ducand la aparitia depresiei. Situatiile care pot declansa un episod de depresie sunt:
– unele medicamente, cum ar fi narcoticele folosite pentru indepartarea durerii sau steroizii; de obicei simptomele depresive dispar odata ce medicamentul este oprit. ( Aici, eu consider ca ar fi doua situatii posibile explicabile energetic : 1. este bine stiut ca majoritatea medicamentelor au in structura lor energetica programe pentru deteriorarea sanatatii oamenilor si a controlului mental in favoarea dezvoltarii industriei farmaceutice ( despre teorii conspirationale, controlul mintii prin industria mass media, farmaceutica si alimentara puteti gasi o multime de informatii pe internet sau in cartile din librarii sau online – pe viitor este posibil sa scriu si eu pe acest subiect; 2. unele medicamente produc efecte adverse asupra creierului sau produc fisuri sau blocaje in campurile noastre energetice, lasand energiile si entitatile depresiei sa patrunda si sa se instaleze.)
– tulburari ale secretiei hormonale, cum ar fi un dezechilibru al glandei tiroide sau suprarenale ( afectiunile glandei tiroide sunt prezente la oamenii carora le e teama sa se manifeste, sa ceara, sa se exprime, la oamenii care cred ca pentru a fi apreciati trebuie sa faca tuturor pe plac si sa se lase pe plan secund; ei ori se autocenzureaza, ori exagereaza si isi creaza masti care sa placa celorlalti – hipotiroidie/hipertiroidie)
– dezechilibre chimice, precum dezechilibrele nivelurilor sanguine ale calciului sau nivelurile scazute ale fierului (anemia) ( anemia este caracteristica celor care au renuntat la viata si care isi doresc sa nu mai existe. Dezechilibrele chimice sunt cauzate de dezechilibre energetice, energia necirculand prin corp si nefurnizandu-i acestuia elementele vitale.)
– afectiunile indelungate (cronice), precum bolile cardiace sau cancerul ( Bolile cardiace sunt cauzate din acumularea supararilor la nivelul inimii si producerea de blocaje din cauza pastrarii acestor suparari, uri, neiertari. Cancerul, in mare parte are aceeasi cauza energetica, si anume, neiertarea. Ori, poate fi o boala karmica, prin care se curata incarcatura energetica negativa acumulata de-a lungul altor vieti.)
– factorii de stres majori, ca de exemplu moartea unei persoane dragi ( De fapt cauza este neintelegerea si neacceptarea vietii si a sensului ei, precum si manifestarea de atasamente si dependente emotionale.)
– factorii de stres cronici, precum saracia, dificultatile familiale, probleme medicale grave proprii sau ale unei persoane apropiate ( Blocarea in frica, neincrederea in puterea divina,ignoranta, neintelegerea elementului karma, fac greu de acceptat si de purtat “crucea” personala).
– varstnicii care trec de la o viata independenta la o viata in care depind de ceilalti au adeseori depresie ( din cauza manifestarii orgoliului).
– presiuni asupra copiilor si adolescentilor, din partea societatii sau a celor de aceeasi varsta ( Care echivaleaza cu dependenta de mediul in care traiesc, cautarea stimei de sine in ochii altora, nesiguranta si iubirea de sine.)
– sindromul premenstrual cronic ( Apare de obicei la femei care au probleme de acceptare a sexualitatii lor, de a se iubi, de a se accepta fizic si emotional. Durerile pot cauza sentimentul de a fi pedepsita prin a se naste femeie si prin urmare de ura a sexualitatii.)
– menopauza ( Sentimentul ca femeia nu mai este pretioasa, interesanta, ca imbatraneste, ceea ce arata ca nu exista iubire de sine)
– stresul ( Cand facem lucrurile impotriva firii si misiunii noastre, cand suntem pe calea gresita, cand nu gasim placere in activitatile realizate pentru ca nu ne reprezinta sau sunt impotriva principiilor noastre, se instaleaza stresul. Solutia este sa ne asculta inima si intuitia.)
– nasterea recenta. ( Se considera ca la nastere, mama daruieste copilului din sufletul ei, din exces de daruire si maternitate, din exces de identificare a vietii ei cu cea a copilului. Cu sufletul incomplet, mama se simte ratacita, confuza, slabita, dezorientata, incompleta. Si neintelegand de ce are aceste stari, ea se adanceste in depresie. Sau, sunt mame care nu sunt complet pregatite pentru a se dedica cresterii unui copil si a renunta la preocuparea pentru propriile placeri, desi la nivel rational constient au dorit sarcina. Asadar, avand sentimentul de a realiza ceva impotriva dorintelor sale din subconstient, femeia considera ca renunta la viata sa, si ca ceea ce va urma este un fel de moarte a identitatii sale. De aici si depresia. Solutia este constientizarea ca viata copilului este separata de viata mamei, si ca mama nu face decat sa ingrijeasca si sa educe copilul, iubindu-l. Insa intre cei doi nu exista decat o legatura fizica, nu si spirituala, ei fiind spirite independente, cu ascensiune si soarta proprie. De asemenea trebuie ca mama sa inteleaga ca a fi mama, nu este ceea ce o defineste, devenind noua si singura ei identitate, si ca pruncul face parte din viata ei,ci nu este viata ei. Este adevarat ca un copil necesita mult timp si atentie, insa a uita de propria persoana in acest caz nu face decat sa produca frustrari si sa afecteze nu numai viata mamei, ci si a copilului asupra caruia ea va proiecta frustrarile si tensiunea emotionala.)
Simptome care durează mai mult de doua saptamani si de o severitate care incepe sa impiedice desfasurarea normala a activitatilor zilnice deja semnifica depresie clinica. ( Adica o stare pronuntata de depresie, care transforma comportamentul si gandirea.)
Se presupune ca unul din 5 indivizi de pe planeta sufera de depresie cel putin o data in viata. (O statistica trista, dar nu uimitoare, avand in vedere cati oameni se inteleg, accepta si iubesc cu adevarat, cati oameni sunt deschisi vietii, cati oameni stiu cu adevarat cine este si ce face Dumnezeu, cati oameni comunica cu divinitatea, si cati oameni stiu sa ierte din suflet.)
Se mai presupune ca 1 din 10 indivizi care sufera de depresie ajunge sa constientizeze ca este depresiv si sa se supuna unui tratament de orice tip, in general medicamentos sau psihiatric ( care nu fac decat sa anihileze anumite capacitati mentale, sa induca stari euforice temporare si artificiale, sa adanceasca depresia, sa creeze un efect placebo temporar de vindecare, care insa se sparge ca un balon de sapun atunci cand tratamentul medicamentos sau terapia psihiatrica se sfarsesc. Motivele pentru care nu se supun unui tratament sunt frica de stigmatizare sociala, orgoliul personal, ignoranta. ( Intr-o lume in care multi nu ezita sa puna etichete, sa judece, sa arunce cu pietre, imaginea personala este importanta cu atat mai mult pentru un depresiv, pentru ca acesta nu are nicio valoare in ochii sai, dar o cauta in ochii altora. Asadar, se da curs unui ciclu de slabiciuni. Unii oameni ajung in depresie pentru ca isi cauta aprecierea in societate, si refuza sa iasa din depresie din acelasi motiv. Ignoranta si neincrederea in terapiile alternative de vindecare, ii fac pe multi oameni sa nu vada cauzele emotionale, energetice, spirituale, ale depresiei lor, si sa caute vindecare in solutii care nu le ofera decat o ameliorare temporara a starii lor. )
Veti gasi informatii peste tot precum starea de depresie poate fi legata de o serie de cauze fizice, cum ar fi o alimentatie saracacioasa, lipsa exercitiilor fizice sau unele boli, cum ar fi gripa, folosirea energizantelor si a medicamentelor din cauza distrugerii reactiilor chimice ale creierului. ( Ideea este ca acestea nu sunt cauze ale depresiei, ci sunt efecte ale unor blocaje energetice si a unor probleme de natura spirituala, care cauzeaza in aceeasi masura si depresia. Ignoranta cauzeaza o alimentatie saracacioasa – pentru ca omul nu intelege de ce are nevoie corpul sau, pentru ca nu intelege ca a manca nu inseamna a te hrani, pentru ca pune gustul si placerea mai presus de calitatea vietii si sanatate etc. La fel, ignoranta si lenea (nascuta din lipsa iubirii pentru viata) cauzeaza lipsa exercitiilor fizice. Ignoranta inseamna lipsa accesului la inteligenta divina care contine toate invataturile necesare evolutiei ca fiinte umane. Gripa apare ca urmare a scaderii imunitatii in fata unor virusi. Imunitatea scazuta este rezultatul unei slabe functionari a chakrei 3. Instinctul de baza al acestei chakre este puterea. Prin ea, ne exprimam in lume, iar lumea ne aproba sau ne respinge. Semintele aflate in aceasta chakra sunt legate de: autonomie, longevitate, forta vitala, individualitate, implinirea viselor. Dupa cum poti vedea, o simpla gripa, este de fapt cauzata de o problema/blocaj a/al uneia dintre aceste subiecte. Ca afectiuni ale chakrei 3, pot aparea: anorexie, parere de rau, mentalitate de victima, energie scazuta, rusine. (suna a depresie, nu? Coincidenta oare?) Chakra 3 este asociata cu pancreasul, banca de energie a organismului, iar glucoza este moneda. Insulina ia glucoza din sange si o duce la celule care o folosesc ca bezina. Cand acest sistem functioneaza corect, avem energie pentru toate activitatile noastre. Echilibrul chakrei 3 este esential pentru gandirea clara. Cei cu probleme in chakra 3 nu au energie, au caderi frecvente de energie, oboseala cronica. Nu obtin suficienti nutrienti din mancarea pe care o mananca. La nivel emotional si spiritual, nu au “benzina” necesara pentru a-si implini visele, incep intotdeauna multe, dar nu au puterea sa duca la final proiectele. Aici este centrul de putere. Puterea poate fi folosita pentru manifestarea viselor noastre in lume, dar si distructiv, prin simptome precum rusine si vinovatie. Varsta asociata acestei chakre este 14-21, exact inainte de maturitate, cand in cautarea unor raspunsuri si a unei individualitati, majoritatea tinerilor intra in depresie. De obicei intre aceste varste, din punct de vedere pshihologic se dezvolta personalitatea omului si acesta, incercand sa si-o defineasca cat mai clar, incepe sa caute raspunsuri despre cine este si ce il reprezinta.
Se
crede in terapiile alternative de vindecare si in unele religii si
sisteme, ca fiecare boala este reprezentata de o entitate care pune
stapanire pe organul respectiv. Astfel, depresia ar pune stapanire pe
minte. Se aseaza pe minte ca o caracatita si o guverneaza. Ii induce
idei distructive, de invinovatire, de victimizare, de agresivitate. Ii
taie accesul la energiile datatoare de viata si vindecatoare si astfel, o
minte bolnava creaza idei si ganduri negative, care se transforma in
actiuni negative si influenteaza realitatea in care traiesti. Practic
construiesti prin opresiunea fata de propria fiinta, o realitatea care
te opreseaza si iti alimenteaza fricile, paranoia, grijile, ura,
dezgustul, pasivitatea, izolarea. Este o entitate intunecata care se
hraneste cu vitalitatea ta si care merge mana in mana foarte bine cu
umbra ta. Ma gandesc cu dragoste si compasiune acum la Sinele meu care
atata timp a fost tinut inchis in intuneric si redus la tacere…
Din
experienta mea si a altor oameni care sufera de depresie, dar si din
recomandarile unor specialisti terapeuti, principala cauza a depresiei
este lipsa iubirii de sine. Si bineinteles, a nu te iubi pe tine
inseamna a nu il iubi pe Dumnezeu.
Tratamentul pe care eu il recomand este:
-
Acceptarea ta asa cum esti acum. Poate vrei sa fii mai bun, mai
intelept, mai educat, mai spiritual etc, insa aceste calitati nu le vei
dobandi decat in timp, in urma lectiilor pe care le vei invata, asa ca
pe moment nu iti ramane decat te sa accepti si sa lucrezi cu tine cu
iubire si blandete, cu rabdare si sinceritate.
-
Aprecierea lucrurilor pe care le faci, deoarece chiar si din greseli
inveti lectii si cresti spiritual. Iar o lege a efectului fluture spune
ca o mica bataie de aripi a unui fluture poate starni in cealalta parte a
planetei un uragan. Adica cel mai mic gest al tau poate produce efecte
extraordinare in timp, chiar daca tu nu iti imaginezi. Misca-te,
actioneaza, nu sta. Orice ai face, iti cresti sansele de a-ti indeplini
rolul pe Pamant.
- De cate ori te uiti in
oglinda apreciaza-ti frumusetea si incearca sa vezi dincolo de fizic,
persoana minunata din tine care a trecut peste atatea greutati, si care a
iesit invingatoare, ca doar inca esti aici, nu? Si apoi ce conteaza cum
arati? Oare daca ai arata altfel, ai avea alta viata? NU! Tot acelasi
spirit, cu aceeasi soarta si aceleasi calitati ai intrupa! Trebuie sa te
ingrijesti de trupul tau si sa il iubesti pentru ca e un instrument
grozav pe care il ai la indemana pentru a te manifesta ca om. Proiectand
asupra lui ganduri negative in oglinda, omiti sa te vezi ca o fiinta
compusa dintr-un sistem de organe, din celule in fond, care functioneaza
perfect si care zi de zi, desi tu nu le incurajezi si nu le hranesti
corespunzator, tot continua sa functioneze pentru tine. Ce ar fi daca
intr-o zi ar face greva si ar refuza sa lucreze pentru tine pentru ca tu
le spui zilnic ca sunt urate? Aliniaza-te cu celulele tale si gandeste
si actioneaza precum o fac ele. Ai ce invata! Celulele tale sunt
harnice, frumoase, perfecte, active, darnice, iubitoare, deschise
schimbului cu exteriorul…Daca tu esti compus/a din aceste celule, esti
exact ca ele, dar nu vezi pentru ca mintea ta e in ceata. Ceata
depresiei, a nemultumirii, a neiubirii.
-
Meditatia de iertare ( cere-ti iertare de la tine insati pentru ce
ti-ai gresit acum si in alte vieti, in fiecare zi. Cere-le si altora
iertare si roaga-i sa te ierte la nivel de sine. Cere-le iertare rudelor
de acum, rudelor care nu mai sunt, stramosilor, fiintelor de
lumina,naturii, Universului. Daca oamenii acestia te vor ierta, nu vor
mai proiecta asupra ta o imagine negativa deformata de ura, care te va
afecta pentru ca iti tulbura campurile energetice, si emitand iertare in
Univers, te vei armoniza cu Tot ce exista si vei atrage in viata ta
pacea si armonia Universului.)
- Mergi la
terapie in grup si la workshop-uri de dezvoltare personala spirituala,
unde vei invata sa te iubesti, sa ai incredere in tine si sa te exprimi.
-
Daca poti sa accepti si sa intelegi, primeste terapie Reiki, si de ce
nu?, devino si tu practicant Reiki – te poti trata singur/a apoi. La
mine functioneaza.
- Fa in fiecare zi un
lucru care iti place si care iti arata calitatile, reccompenseaza-te
pentru el. Daca te ajuta, noteaza toate aceste lucruri ca intr-un
calendar si din cand in cand citeste-le ca sa nu uiti cate lucruri poti
realiza.
- Iesi in natura, conecteaza-te
la pamant, la copaci, si roaga-i sa iti preia energia negativa
(supararile, frustrarile, tristetea, frica, neiertarea) si sa te umple
de naturalete, bucurie, putere, energie. Natura abia asteapta sa ne
ajute, pentru ca ne iubeste.
- Cand
gresesti, nu te supara pe tine. Vezi unde ai gresit si invata lectia.
Bucura-te ca esti mai inteligent/a acum. Daca nu greseai, nu stiai.
–
Gandirea pozitiva. In loc sa spui eu nu pot, spune-ti: eu pot. Poti
orice. Daca nu poti azi, nu inseamna ca nu ai sa poti niciodata. Unele
actiuni presupun efort repetat si evolutie. Ai rabdare, persevereaza.
Cine renunta usor, nu face nimic niciodata. Cand ceva “rau” ti se
intampla, incearca sa vezi partea buna: e ceva ce ai invatat? te-a adus
intr-o situatie mai buna? ai cunoscut vreo persoana pe care te bucuri sa
o fi cunoscut in urma acelei experiente? macar te-ai distrat? macar ai
avut un element de noutate in viata ta? macar ai spart monotonia?…Hai ca
trebuie sa fie ceva bun in toata treaba!
-
Vorbeste cu Dumnezeu. Chiar daca tu nu crezi sau nu simti ca te
asculta. El o face, sa stii. Vorbeste ca si cum ati fi prieteni buni,
spune-i tot ce ai pe suflet. Spune-i chiar si ce te supara la EL. Cu ce
te-a dezamagit. O sa iti dai seama ca EL nu se supara niciodata si ca e
foarte plin de iubire. O sa iti dai seama ca lucrurile care te
deranjeaza la El sunt de fapt mici defecte ale tale pe care le poti
repara.
- Adu-ti aminte de lucrurile
frumoase pe care le-ai facut pentru ceilalti. Nu asa ca esti in stare sa
aduci zambetul pe buze multor oameni? Nu e asa ca ai facut o persoana
cel putin sa rada? Nu e asa ca ai ajutat si tu cativa oameni? Nu esti
inutil/a. Vezi? Sigur o sa ai si azi ocazia sa mai faci cate ceva. Maica
Tereza spunea ca lumea se schimba cu pasi marunti. Ia-o incet. Sunt
sigura ca ai auzit povesti ale unor oameni care candva erau simpli si nu
aveau nicio idee ce sa faca cu viata lor si care acum schimba vieti. De
exemplu, Eckhart Tolle. La 29 de ani, era in pragul sinuciderii, cand a
avut o revelatie si si-a schimbat viata. Si-a dat seama cine este si ce
trebuie sa faca. Si acum cartile si clipurile lui inspirationale
deschid inimi si schimba vieti. Si el si-a gasit pacea. Pun pariu ca
atunci cand se gandea la sinucidere, nici el nu isi imagina ca peste 20
de ani va fi un om echilibrat, fericit, care va ajuta alti oameni sa fie
la fel! :) Nu esti curios/oasa sa vezi cand va fi momentul tau si ce va urma?
-
Roaga-te. Cheama in ajutor toate fiintele si entitatile care te pot
ajuta si in care crezi… Spune-le ca vrei sa scapi de depresie. Vor fi
bucuroase sa te ajute.
- Cauta un
indrumator spiritual, care sa te sustina si sa te calauzeasca, daca
simti ca nu poti singu. Cu siguranta iti va fi de ajutor, caci mai toti
oamenii iluminati au trecut prin socul depresiei inainte de a se trezi
la Adevar.
- Daca iti vine sa plangi,
plangi. Daca vrei sa urlii, urla. Daca iti vine sa spui tot ce ai pe
suflet, spune. Doar nu acumula in tine nemultumiri. Doar fi tu si
exprima tot ceea ce esti. Ce daca altii judeca? Traiesc ei pentru tine?
Te vor duce ei la linia de plutire cand iti va fi greu? Sunt ei mai
fericiti ca tine? Daca te judeca, crede-ma ca nu stiu nimic despre
iubire si viata, si nici nu merita sa ii bagi in seama. Sunt si ei inca
la scoala, mai au de invatat. Si daca ii deranjeaza ce ai de spus, e
problema lor. Inseamna ca ai atins un punct sensibil. Daca ii spui unui
destept ca e prost, el nu se va supara, pentru ca stie ca e destept. Dar
daca ii spui unui prost, prost, el isi va constientiza ignoranta si ii
vei deschide o frustrare.
- Inconjoara-te
de oameni pozitivi care te incurajeaza. Fereste-te de cei paranoici,
fricosi, uraciosi. Nu iti vor face viata mai buna. Nici nu te vor placea
vreodata daca vei avea curajul sa te ridici deasupra lor si sa te
aventurezi in viata. Pentru ca ei sunt blocati in frica, te vor invidia
si iti vor pune piedici. Lasa-i sa isi invete lectia singuri.
- Iubeste-te si gandeste-te la binele tau. Daca tu nu o vei face, nimeni nu o va face, iti garantez.
-
Intelege ca Dumnezeu nu greseste niciodata. Daca te-a creat asa cum
esti, are EL un motiv si pentru ca te iubeste, motivul asta e spre
binele tau. Sigur ai ceva de invatat din asta. Sau sigur iti va folosi
candva. De exemplu, stiu o persoana care era mai mereu lenesa si ii
placea sa stea in casa sa isi faca de lucru. Toti il criticau pentru
asta. De multe ori a refuzat sa mearga cu prietenii la munte si acestia
l-au criticat. Insa o data, a refuza sa mearga si a scapat de un
accident in care au murit 3 din 4 dintre ei. E un exemplu macabru, stiu,
dar uite ca pe el, antisocialismul lui ocazional l-a tinut in viata. Nu
ai intamplator anumite defecte. Ai ceva de invatat din ele sau te vor
ajuta cumva intr-o zi. Ai rabdare.
-
Iubeste-ti viata. Alta nu ai deocamdata acum, dar vei avea cand asta se
termina. Cu cat o traiesti mai recunoscator/oare si mai cu bucurie si
curaj pe aceasta, cu atat cea viitoare va fi mai frumoasa si mai usoara.
Si apoi, daca nu o iubesti, ce crezi ca rezolvi? Te amarasti degeaba si
mai tare. Nu poti schimba faptul ca traiesti ( care e un dar minunat –
o sa vezi), decat cu un pret care nu merita platit ( decaderea
spirituala si o mare incarcatura karmica), asa ca traieste pur si
simplu. Nu stii ce iti apare in cale.
- Cand te simti trist/a, nu sta singur/a. Cauta companie. In alti oameni sau in Dumnezeu.
-
Nu ai tu cea mai grea viata. Nu esti tu cea mai asuprit/a. Nu esti o
victima. Nimeni nu are, nimeni nu este. Totul se intampla exact asa cum
trebuie, ca tu sa poti invata si evolua, iar daca poti sa accepti asta,
vei deschide portile unor energii mai bune. Un sut in fund este un pas
inainte, nimic mai adevarat.
Si orice ai
face, Iubeste-te. Tu esti parte din Dumnezeu. Daca El a creat tot ce
exista, iti dai seama ce poti creea si tu? Incearca sa vezi cine esti in
forma ta cea mai pura si mai frumoasa.Trezeste-te din coma! Iti ratezi
propria viata! Viata e mai interesanta!
Te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu