Ideea generală este că ADN-ul determină în mare parte cine suntem – nu
numai culoarea ochilor sau părul, cât şi, de exemplu, condiţiile
noastre, afecţiunile sau sensibilitatea la cancer – este o idee eronată,
spune biologul specializat în celule stem Bruce Lipton.
Acest concept implică faptul că ”eşti mai slab decât genele tale”, a
explicat Lipton. Acesta susţine că percepţia unei persoane, nu
programarea genetică, este ceea ce activează acţiunea dintr-un corp:
”De fapt credinţa noastră este cea care ne selectează genele, care, la rândul lor, ne selectează comportamentul”.
Ca să explice cum funcţionează mecanismul pe care îl descrie,
biologul începe de la nivelul celor 50 până la 65 de trilioane de celule
care compun corpul uman. El arată cum o celulă funcţionează în mod
independent de ADN şi cum percepţiile mediului afectează ADN-ul. Acesta
aplică apoi aceleaşi principii la corpul uman ca un întreg, arătând
puterea pe care percepţiile noastre, credinţele noastre, o au asupra
ADN-ului.
Cinci puncte care rezumă descoperirile lui Lipton.
1. Celula este precum un corp uman şi funcţionează fără ADN
Celula este precum un corp uman. Este capabilă de respiraţie,
digestie, reproducere, şi alte funcţii asemănătoare. Nucleul acesteia,
care conţine genele, a fost văzut în mod tradiţional ca fiind centrul de
control – creierul celulei.
Totuşi, când nucleu este îndepărtat, celula îşi continuă funcţiile
vitale pentru încă o lună sau mai mult şi poate încă să recunoască
toxinele şi nutrienţii. Se pare că nucleul – şi ADN-ul conţinut de
acesta – nu controlează celula direct.
Oamenii de ştiinţă au presupus cu 50 de ani în urmă că genele
controlează biologia. ”Părea aşa de corect, încât noi am crezut toată
povestea”, spune Lipton. ”Dar nu avem ipoteze corecte”.2. ADN-ul este controlat de mediu
Proteinele îndeplinesc funcţiile în celulă şi sunt piesele de rezistenţă ale vieţii. Un timp îndelungat s-a crezut că ADN-ul controlează sau determină acţiunile proteinelor.
Lipton a propus un model diferit. Stimulii de mediu, care vin în contact cu membrana celulei, sunt percepuţi de proteinele receptoare din membrană. Asta porneşte o reacţie în lanţ a proteinelor, reacţie ce poate fi descrisă ca mesaje către alte proteine, catalizând acţiunea în celule.
ADN-ul este acoperit cu o membrană protectoare din proteină. Mesajele de mediu acţionează asupra acelei proteine, o fac să se deschidă şi să selecteze anumite gene pentru utilizare – genele necesare pentru a reacţiona la starea curentă a mediului.
Practic, ADN-ul nu este începutul reacţiei în lanţ. Percepţia membranei celulare cu privire la mediu este primul pas. Dacă nu se percepe nimic, ADN-ul rămâne inactiv.
”Genele pot să se închidă şi să se deschidă… nu se pot controla
singure”, a spus Lipton. Dacă o celulă este protejată de toţi stimulii
de mediu, nu poate face nimic. ”Viaţa apare în funcţie de modul în care
celula răspunde la mediu”.
3. Percepţia asupra mediului nu este în mod necesar realitatea mediului înconjurător
Lipton a citat un studiu din 1988 al lui John Cairns ce a fost publicat în jurnalul Nature şi intitulat ”Originea Mutanţilor”. Cairns a arătat că mutaţiile în ADN nu erau aleatorii, ci aveau loc într-un mod predeterminat, ca răspuns la stresul produs de mediul înconjurător.
”În fiecare dintre celulele tale, ai gene a căror funcţie este să
rescrie şi adapteze gene în funcţie de necesităţi”, a explicat Lipton.
Într-un grafic care ilustrează descoperirile lui Cairns, semnalele
mediului înconjurător erau descrise ca fiind separate de percepţia
organismului asupra semnalelor de mediu.
Percepţia unei fiinţe despre mediul înconjurător acţionează
ca un filtru între realitatea obiectivă a mediului şi reacţia biologică a
fiinţei la acesta.
”Percepţia rescrie genele”, a declarat Lipton.
4. Credinţele umane şi alegerea unui mediu pozitiv sau negativ
La fel cum celulele au proteine receptoare pentru a percepe mediul
din exteriorul membranei celulare, oamenii au cele cinci simţuri.
Acestea sunt ceea ce ajută o persoană să determine ce gene trebuiesc
activate într-o anumită situaţie.
Genele sunt precum programele dintr-un computer, spune Lipton. Aceste
programe pot fi divizate în două clase: primele sunt legate de
creştere, sau reproducţia; celelalte de protecţie.
Când o celulă întâlneşte nutrienţi, celulele de creştere sunt cele
activate şi folosite. Când o celulă întâlneşte toxine, genele de
protecţie sunt cele activate şi folosite.
Când o fiinţă umană întâlneşte compasiune genele de creştere sunt
activate. Când o fiinţă umană întâlneşte frică sunt activate genele
protective.
Problema apare atunci când o persoană poate percepe un mediu ca fiind
negativ, când de fapt mediul este susţinător şi pozitiv. Când această
percepţie negativă activează genele protective, răspunsul corpului este
să intre în modul denumit ”luptă sau fugi”.
5. ”Lupta sau fuga”
Circulaţia sângelui este direcţionată dinspre organele vitale către
membre, care sunt folosite pentru confruntare sau fugă. Sistemul
imunitar devine mai puţin important. Dacă te gândeşti la răspunsurile de
care am avea nevoie să fugim de leu, de exemplu, picioarele ar fi
infinit mai importante decât sistemul imunitar. În aceste condiţii,
corpul favorizează picioarele şi neglijează sistemul imunitar.
Deci, când o persoană percepe mediul ca fiind negativ, corpul are
tendinţa să neglijeze sistemul imunitar şi organele vitale. De asemenea,
stresul ne face mai puţin inteligenţi şi mai neclari în gândire. În
schimb, partea din creier legată de reflexe creşte în importanţă când
este activat modul ”luptă sau fugi” decât partea legată de memorie şi de
alte funcţii mentale.
Când o persoană percepe mediul ca fiind unul blând, corpul activează genele de creştere şi îngrijeşte corpul.
Lipton a oferit drept exemplu orfelinatele din Europa de Est, unde
copii primesc mulţi nutrienţi şi puţină iubire. Cei care au crescut în
astfel de instituţii au o dezvoltare redusă în termeni de înălţime,
învăţare, cât şi alte domenii, conform descoperirilor. Există şi o şansă
mare de apariţie a autismului. Lipton spune că autismul, în acest caz,
este un simptom al activării genelor de protecţie, precum nişte ziduri
ce au fost ridicate.
”Credinţa acţionează ca un filtru între mediul real şi biologia ta”, a
declarat acesta. Astfel, oamenii au puterea să-şi schimbe biologia.
Este important să menţii o percepţie clară, spune acesta, deoarece, în
caz contrar, nu vei dezvolta biologic lucrurile potrivite pentru mediul
din jurul tău.
”Nu suntem victimele genelor”, spune acesta, îndemnând audienţa să ţină cont de ”credinţele cu care îşi selectează genele”.
Sursa:ro.stiri.yahoo.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu