Astro-echilibrul între teorie şi practică

Cunoaştem că semnele zodiacului sunt arhetipuri, secvenţe, faze teoretice ale unui întreg şi că ele nu se regăsesc niciodată în formă fragmentată în realitatea manifestată. În parte, zodiile îşi respectă întotdeauna propriile fundamente şi metode de lucru, fără interferenţe reciproce, însă niciuna nu alcătuieşte vreodată în mod izolat un anumit moment, dacă ar fi să îl definim astrologic.
Întregul zodiac este permanent în exprimare simultană. Putem afirma totuşi că fiecare clipă are algoritmii şi combinaţiile ei de principii zodiacale, astfel încât unele dintre acestea apar ca prioritare, iar altele rămân discret în umbră sau pur şi simplu scapă observaţiei conştiente.
Din aceste motive, a descrie un semn zodiacal este în mare măsură o pură abstractizare, un exerciţiu teoretic pe care va fi nevoie să îl integrăm în practică înţelegând că practica, în plus faţă de teorie, solicită o atenţie distributivă mereu accelerată de dinamismul infinitelor alcătuiri sincrone ale vieţii.
De la Berbec la Peşti, teoria astrologică ne învaţă să distingem în aparentul haos din jurul nostru douăsprezece etape ale unui ciclu complet sau douăsprezece paşi de la trezirea de tip “eu sunt” (Berbecul) la o sinteză complexă de tip “noi toţi suntem unul şi acelaşi” (Peştii), unde acest “noi toţi” este golit de orice departajare şi îmbrăţişează un univers mult mai larg decât cel format strict din fiinţe umane. De reţinut şi că toate cele douăsprezece faze, atât în teorie, cât şi în desfăşurarea lor practică, sunt la fel de potenţial sublime şi pasibile de căderi.
Aşadar, una dintre primele reguli ale astrologiei este aceea de a nu subestima unele semne zodiacale în favoarea altora, la fel cum niciun nativ Peşti care nu şi-a dezvoltat mai întâi o conştiinţă sănătoasă de sine nu poate atinge în mod autentic starea de sinestezie pe care şi-a propus să o experimenteze cu precădere în viaţa sa.
Spun toate acestea pentru că, deşi este justificat ca atunci când abordăm teoretic zodiacul să discutăm despre o anumită simplitate şi ingenuitate total nesofisticată a mentalităţii conectate puternic la primele semne, trebuie să fim foarte atenţi să nu cădem în capcana de a-i cataloga pe nativii respectivi ca inferiori. De ce?

• O dată pentru că – din nou subliniem – întregul zodiac este în fiecare dintre noi. A ajunge să ne simţim întregiţi echivalează cu a învăţa să ne descoperim, în distribuţia interioară, toate cele douăsprezece secvenţe zodiacale, a depăşi fragmentarea care ne face să afirmăm, de exemplu, că “Sunt Săgetător, n-am nimic în comun cu Fecioarele!” (şi să ne mai şi mândrim cu asta…).
• Apoi pentru că fiecare semn zodiacal se manifestă pe toate palierele vibraţionale, astfel încât, de la primul până la ultimul, toate pot fi prezente atât în intenţiile şi comportamentele josnice, cât şi în cele înălţătoare. Şi este normal să fie aşa. Dacă ne gândim la zodiac ca la un mecanism prin care viaţa înaintează necontenit, este firesc ca fiecare piesă a sa să funcţioneze la nivelul tuturor celorlalte. A compara semnele zodiacale şi a considera unul mai important sau mai bun ca altul ar fi ca şi cum am afirma că inima ne este mai necesară decât plămânii.

Lămuriţi cu toate aceste înţelegeri de bun simţ astrologic, să privim acum, teoretic şi practic, semnul acestei luni, Balanţa.
Teoria ne spune că:

• Balanţa este cel de al şaptelea semn astrologic; este poarta spre a doua jumătate a zodiacului, locul unde se face trecerea de la lumea concentrată cu precădere pe propriul univers individual (secvenţele de la Berbec la Fecioară) spre o perspectivă preocupată de realitatea celorlalţi oameni, spre interesul faţă de ceea ce creăm cu toţii împreună, faţă de sistemul social, dinamicile de grup, viziunile integratoare asupra universului. Teoretic, Balanţa este primul semn care îndreaptă spre cei din jur atenţia pe care semnele anterioare o concentrează pe gestionarea lumii lor individuale.
• Opusă Berbecului, Balanţa alege pacea în locul confruntării, diplomaţia în locul spiritului direct, echipa în locul jocului la singular, relaxarea în locul arderii, consumului şi tensiunii, răgazul necesar cântăririi în locul deciziilor rapide. În practică, orice exagerare a acestor variante de operare va atrage corecţii dinspre capătul de Berbec al axei, astfel încât nu de puţine ori vom întâlni Balanţe conflictuale sau atrase în conflicte, Balanţe iritate şi stresate, Balanţe singure.
• Vecină cu Fecioara şi Scorpionul, rolul teoretic al Balanţei este acela de a crea legături între piesele sortate, ordonate de Fecioară şi de a pregăti o reţea armonios interconectată pe criterii de compatibilitate şi sprijin reciproc, astfel încât Scorpionul să îşi poată realiza mai departe lucrarea. Dacă Fecioara face o primă analiză a utilităţii fiecărei piese, Balanţa evaluează ce piese şi-ar fi de folos una alteia şi s-ar completa reciproc, aducându-le împreună. Apoi, după ce prin faza de Balanţă s-au stabilit contactele şi regulile cooperării, Scorpionul va avea sarcina de a uni prin contopire toate aceste elemente distincte. Aşadar, Fecioara separă detaliile, Balanţa le compară şi le alătură pe cele compatibile între ele, Scorpionul le îmbină şi obţine în miezul intersecţiei lor o energie nouă, care purifică şi transformă toţi participanţii la această unime.

Realitatea de zi cu zi a unui om puternic ancorat în strategiile şi motivaţiile semnului Balanţei caută să reproducă aceste principii generale în felurite exerciţii practice. Astfel, vom întâlni asemenea nativi mult implicaţi într-un carusel al relaţiilor, îi vom vedea creând, intenţionat sau nu, legături între alţi oameni; vor fi chemaţi să îşi cizeleze bunul gust, să asculte de vocea interioară care le vorbeşte despre “ce se potriveşte cu ce”; îi vom afla preocupaţi de dreptate, de aplanarea disputelor, prinşi între mai multe decizii, presărându-şi clipele cu relaxări şi căutări ale reţetei echilibrului perfect.
Totodată, să nu uităm că acestea sunt doar o parte din aspectele realităţii unui nativ Balanţă, că restul zodiacului va trebui corect integrat pentru a susţine o astfel de experienţă principală de viaţă şi că toţi ceilalţi oameni, mai puţin Balanţe în ecuaţia lor, au de aflat deoptrivă căile ei dacă ţintesc la totalitatea din centrul unei fiinţe cu adevărat armonioase şi rafinate.
Cristiana Tănase