CARTEA LUI MIRDAD
Aceasta este Cartea lui MIRDAD după însemnările lui Naronda,
cel mai tânăr şi cel mai neînsemnat
dintre însoţitorii săi; o călăuză şi un
liman pentru cei care năzuiesc să biruiască.
Fie ca toţi ceilalţi să ia aminte la ea!
Capitolul 1 - Mirdad se dezvăluie pe sine şi vorbeşte
despre văluri şi peceţi.
NARONDA: în acea seară cei Opt erau strânşi în jurul
mesei de cină cu Mirdad stând deoparte şi aşteptând în tăcere
porunci.
Una din străvechile reguli ale însoţitorilor era ca în vorbirea
lor să ocolească, atât cât se poate, folosirea cuvântului EU.
însoţitorul Shamadam se fălea cu înfăptuirile sale ca Stareţ.
Inşiruia multe cifre arătând cât de mult a sporit el bogăţia şi faima
Arcei. Spunând acestea, folosea peste măsură de des cuvântul
neîngăduit. însoţitorul Micayon îl dojeni cu blândeţe.
între timp se stârni o aprinsă dispută asupra scopului acestei
porunci şi asupra celui care a statornicit-o: tatăl Noe, sau Primul
însoţitor, anume Sem. înfierbântarea duse la învinuiri, iar
învinuirile la o tulburare în care s-a spus mult şi nu s-a înţeles
nimic.
( asa se intampla in orice discutie/cearta aprinsa- la sfarsit fiecare trage propria concluzie insa fiecare va actiona in consecinta cu ceea ce el stie si defapt nimeni nu intelege nimic si ramane cu o confuzie mentala la nivel subconstient).
Dorind să schimbe tulburarea în haz, Shamadam se întoarse
către Mirdad, vădit în derâdere:
„Iată, se află aici unul mai mare decât patriarhul. Mirdad,
arată-ne tu calea de ieşire din încâlceala aceasta de vorbe."
Toate privirile se aţintiră către Mirdad. Şi mare ne fu
uluirea şi bucuria când, pentru prima dată în şapte ani, el prinse a
glăsui şi vorbi către noi, spunând:
MIRDAD: însoţitori ai Arcei! Dorinţa lui Shamadam, deşi
rostită în derâdere, fără voie a prevestit'hotărârea sfântă a lui
Mirdad. Căci încă din ziua în care a venit în această Arcă, Mirdad
a ales chiar acest loc şi această clipă pentru a-şi rupe peceţile, a-şi
înlătura vălurile şi a se dezvălui înaintea voastră şi a lumii.
Cu şapte peceţi şi-a pecetluit Mirdad buzele. Cu şapte
văluri şi-a învăluit Mirdad faţa, spre' a vă învăţa pe voi şi
omenirea, atunci când veţi fi copţi pentru a învăţa, cum să vă
despecetluiţi buzele şi cum să vă ridicaţi vălurile de pe ochi şi
astfel să vă dezvăluiţi pe voi, vouă înşivă, în deplinătatea slavei
care vă aparţine.
Ochii vă sunt învăluiţi cu mult prea multe văluri. Fiecare lucru la care priviţi este doar un văl.
Buzele vă sunt pecetluite cu mult prea multe peceţi. Fiecare cuvânt pe care îl rostiţi este doar o pecete.
Căci lucrurile, oricare le-ar fi înfăţişarea şi felul, sunt doar văluri şi scutece în care este învăluită şi înfăşată Viaţa. Cum ar putea ochiul vostru, el însuşi un văl şi un scutec, să vă dezvăluiealtceva decât scutece şi văluri?
Iar cuvintele - oare ele nu sunt lucruri, pecetluite în litere şi silabe? Cum ar putea gura voastră, ea însăşi pecete, să dea glas la altceva decât la peceţi?
Ochiul poate învălui, dar nu poate străpunge vălurile. Gura poate pecetlui, dar nu poate rupe peceţile.
Nu le mai cereţi ceva nici uneia din ele. Aceasta este partea lor din lucrările trupului; şi ele o îndeplinesc cum se cuvine, înfăşurând în văluri şi punând peceţi, ele vă cheamă răspicat să veniţi şi să cercetaţi ce se află înapoia vălurilor şi să descoperiţi ce se află dedesubtul peceţilor.
Pentru a străpunge vălurile vă trebuie un alt ochi decât cel umbrit de gene, pleoapă şi sprânceană.
Pentru a rupe peceţile vă trebuie altă gură decât cunoscuta bucată de carne de mai jos de nas.
Mai întâi vedeţi cu adevărat ochiul însuşi, dacă vreţi să vedeţi celelalte lucruri cu adevărat. Nu cu ochiul, ci prin el trebuie să priviţi, ca să puteţi vedea toate lucrurile de dincolo de el.
Struniţi mai întâi cum trebuie yura şi limba, dacă vreţi să rostiţi celelalte cuvinte corect. Nu cu gura şi cu limba, ci prin ele trebuie să rostiţi, pentru a putea rosti toate cuvintele de dincolo de ele.
Dacă însă nu veţi privi şi nu veţi rosti corect, nu veţi vedea nimic decât pe voi înşivă şi nu veţi rosti nimic decât pe voi înşivă.
Căci în toate lucrurile şi dincolo de toate lucrurile, precum şi în toate cuvintele şi dincolo de toate cuvintele - te afli tu, văzătorul şi vorbitorul.
Prin urmare, dacă lumea voastră este o ghicitoare atât de încâlcită, este pentru că voi înşivă sunteţi acea ghicitoare încâlcită. Iar dacă vorba vă este o atât de jalnică încâlceală, este
pentru că voi înşivă sunteţi acea jalnică încâlceală.
Lăsaţi lucrurile în pace şi nu vă trudiţi să le schimbaţi. Căci ele par ceea ce par, numai pentru că voi păreţi ceea ce păreţi. Ele nici nu văd, nici nu vorbesc, decât dacă voi le împrumutaţi văz şi vorbire. Dacă sunt aspre la vorbă, cercetaţi-vă doar propria limbă.
Dacă au înfăţişare hâdă, cercetaţi-vă mai întâi de toate propriul ochi.
Nu le cereţi lucrurilor să-şi lepede vălurile.
Dezvăluiţi-vă pe voi înşivă şi lucrurile vor fi dezvăluite.
Nici nu le cereţi lucrurilor să-şi rupă peceţile. Despecetluiţi-vă şinele şi totul va fi despecetluit.
Cheia pentru dezvăluirea de sine şi despecetluirea de sine este un cuvânt pe care îl aveţi veşnic pe buze. Dintre cuvinte, este cel mai neînsemnat şi cei mai măreţ, Mirdad 1-a numit
CUVÂNTUL CREATOR.
NARONDA: învăţătorul se opri şi o linişte adâncă, dar
fremătând de încordare, se lăsă asupra tuturor. în cele din urmă
vorbi Micayon, cu pătimaşă nerăbdare.
MICAYON: Auzul nostru este însetat de CUVÂNT. Inimile
noastre tânjesc după cheie. Vorbeşte, te rugăm, Mirdad, vorbeşte
mai departe.
Primele citate le gasiti AICI, inceputul povestii AICI si cateva citate pe care le-am interpretat AICI.
Cartea poate fi descarcata de AICI.
Aceasta este Cartea lui MIRDAD după însemnările lui Naronda,
cel mai tânăr şi cel mai neînsemnat
dintre însoţitorii săi; o călăuză şi un
liman pentru cei care năzuiesc să biruiască.
Fie ca toţi ceilalţi să ia aminte la ea!
Capitolul 1 - Mirdad se dezvăluie pe sine şi vorbeşte
despre văluri şi peceţi.
NARONDA: în acea seară cei Opt erau strânşi în jurul
mesei de cină cu Mirdad stând deoparte şi aşteptând în tăcere
porunci.
Una din străvechile reguli ale însoţitorilor era ca în vorbirea
lor să ocolească, atât cât se poate, folosirea cuvântului EU.
însoţitorul Shamadam se fălea cu înfăptuirile sale ca Stareţ.
Inşiruia multe cifre arătând cât de mult a sporit el bogăţia şi faima
Arcei. Spunând acestea, folosea peste măsură de des cuvântul
neîngăduit. însoţitorul Micayon îl dojeni cu blândeţe.
între timp se stârni o aprinsă dispută asupra scopului acestei
porunci şi asupra celui care a statornicit-o: tatăl Noe, sau Primul
însoţitor, anume Sem. înfierbântarea duse la învinuiri, iar
învinuirile la o tulburare în care s-a spus mult şi nu s-a înţeles
nimic.
( asa se intampla in orice discutie/cearta aprinsa- la sfarsit fiecare trage propria concluzie insa fiecare va actiona in consecinta cu ceea ce el stie si defapt nimeni nu intelege nimic si ramane cu o confuzie mentala la nivel subconstient).
Dorind să schimbe tulburarea în haz, Shamadam se întoarse
către Mirdad, vădit în derâdere:
„Iată, se află aici unul mai mare decât patriarhul. Mirdad,
arată-ne tu calea de ieşire din încâlceala aceasta de vorbe."
Toate privirile se aţintiră către Mirdad. Şi mare ne fu
uluirea şi bucuria când, pentru prima dată în şapte ani, el prinse a
glăsui şi vorbi către noi, spunând:
MIRDAD: însoţitori ai Arcei! Dorinţa lui Shamadam, deşi
rostită în derâdere, fără voie a prevestit'hotărârea sfântă a lui
Mirdad. Căci încă din ziua în care a venit în această Arcă, Mirdad
a ales chiar acest loc şi această clipă pentru a-şi rupe peceţile, a-şi
înlătura vălurile şi a se dezvălui înaintea voastră şi a lumii.
Cu şapte peceţi şi-a pecetluit Mirdad buzele. Cu şapte
văluri şi-a învăluit Mirdad faţa, spre' a vă învăţa pe voi şi
omenirea, atunci când veţi fi copţi pentru a învăţa, cum să vă
despecetluiţi buzele şi cum să vă ridicaţi vălurile de pe ochi şi
astfel să vă dezvăluiţi pe voi, vouă înşivă, în deplinătatea slavei
care vă aparţine.
Ochii vă sunt învăluiţi cu mult prea multe văluri. Fiecare lucru la care priviţi este doar un văl.
Buzele vă sunt pecetluite cu mult prea multe peceţi. Fiecare cuvânt pe care îl rostiţi este doar o pecete.
Căci lucrurile, oricare le-ar fi înfăţişarea şi felul, sunt doar văluri şi scutece în care este învăluită şi înfăşată Viaţa. Cum ar putea ochiul vostru, el însuşi un văl şi un scutec, să vă dezvăluiealtceva decât scutece şi văluri?
Iar cuvintele - oare ele nu sunt lucruri, pecetluite în litere şi silabe? Cum ar putea gura voastră, ea însăşi pecete, să dea glas la altceva decât la peceţi?
Ochiul poate învălui, dar nu poate străpunge vălurile. Gura poate pecetlui, dar nu poate rupe peceţile.
Nu le mai cereţi ceva nici uneia din ele. Aceasta este partea lor din lucrările trupului; şi ele o îndeplinesc cum se cuvine, înfăşurând în văluri şi punând peceţi, ele vă cheamă răspicat să veniţi şi să cercetaţi ce se află înapoia vălurilor şi să descoperiţi ce se află dedesubtul peceţilor.
Pentru a străpunge vălurile vă trebuie un alt ochi decât cel umbrit de gene, pleoapă şi sprânceană.
Pentru a rupe peceţile vă trebuie altă gură decât cunoscuta bucată de carne de mai jos de nas.
Mai întâi vedeţi cu adevărat ochiul însuşi, dacă vreţi să vedeţi celelalte lucruri cu adevărat. Nu cu ochiul, ci prin el trebuie să priviţi, ca să puteţi vedea toate lucrurile de dincolo de el.
Struniţi mai întâi cum trebuie yura şi limba, dacă vreţi să rostiţi celelalte cuvinte corect. Nu cu gura şi cu limba, ci prin ele trebuie să rostiţi, pentru a putea rosti toate cuvintele de dincolo de ele.
Dacă însă nu veţi privi şi nu veţi rosti corect, nu veţi vedea nimic decât pe voi înşivă şi nu veţi rosti nimic decât pe voi înşivă.
Căci în toate lucrurile şi dincolo de toate lucrurile, precum şi în toate cuvintele şi dincolo de toate cuvintele - te afli tu, văzătorul şi vorbitorul.
Prin urmare, dacă lumea voastră este o ghicitoare atât de încâlcită, este pentru că voi înşivă sunteţi acea ghicitoare încâlcită. Iar dacă vorba vă este o atât de jalnică încâlceală, este
pentru că voi înşivă sunteţi acea jalnică încâlceală.
Lăsaţi lucrurile în pace şi nu vă trudiţi să le schimbaţi. Căci ele par ceea ce par, numai pentru că voi păreţi ceea ce păreţi. Ele nici nu văd, nici nu vorbesc, decât dacă voi le împrumutaţi văz şi vorbire. Dacă sunt aspre la vorbă, cercetaţi-vă doar propria limbă.
Dacă au înfăţişare hâdă, cercetaţi-vă mai întâi de toate propriul ochi.
Nu le cereţi lucrurilor să-şi lepede vălurile.
Dezvăluiţi-vă pe voi înşivă şi lucrurile vor fi dezvăluite.
Nici nu le cereţi lucrurilor să-şi rupă peceţile. Despecetluiţi-vă şinele şi totul va fi despecetluit.
Cheia pentru dezvăluirea de sine şi despecetluirea de sine este un cuvânt pe care îl aveţi veşnic pe buze. Dintre cuvinte, este cel mai neînsemnat şi cei mai măreţ, Mirdad 1-a numit
CUVÂNTUL CREATOR.
NARONDA: învăţătorul se opri şi o linişte adâncă, dar
fremătând de încordare, se lăsă asupra tuturor. în cele din urmă
vorbi Micayon, cu pătimaşă nerăbdare.
MICAYON: Auzul nostru este însetat de CUVÂNT. Inimile
noastre tânjesc după cheie. Vorbeşte, te rugăm, Mirdad, vorbeşte
mai departe.
Primele citate le gasiti AICI, inceputul povestii AICI si cateva citate pe care le-am interpretat AICI.
Cartea poate fi descarcata de AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu