Niciodată să nu-ţi pierzi nădejdea în Soartă."
(un sfat foarte bun de urmat in aceasta Viata)
„Mult timp aţi trăit pe înălţimi. De astăzi trebuie să coborâţi
în adâncuri. Dacă nu vă înălţaţi coborând şi dacă nu îmbinaţi
valea cu piscul, înălţimile vă vor face întotdeauna şovăielnici, iar
adâncurile vă vor face întotdeauna orbi."
(aici interpretez ca este vorba despre calatoria celui care intai se inalta catre Divinitate si apoi acesta va cobora cu picioarele pe pamant, dupa ce si-a intarit Spiritul devenind Una cu Dumnezeu, trebuie sa isi accepte demonii, sa ii observe si acestia de la sine se vor dizolva si nu luptand cu ei. Acest proces se numeste lucrul cu umbra, cu traumele si dramele din trecut si inclusiv cele din prezent atunci cand apar sa stim cum sa actionam si nu sa reactionam).
Dacă vei socoti aşteptarea prea lungă, va fi făcută mai lungă. Dacă o vei socoti scurtă, va fi făcută mai scurtă. Crede şi fii răbdător."
( aici e vorba despre propria perceptie, cum ne raportam fiecare la ceea ce ne dorim...ca venind repede sau greu?! Cu cat credinta e mai mare si rabdarea e autentica cu atat asteptarea e mai scurta)
--------------------------------
"minunat mâna nevăzută care m-a trimis în căutarea unui lucru, numai pentru a mă aduce către altul. Şi am binecuvântat aceasta în inima mea."
( Cautarea pe care Sinele ne pune sa o facem, si la inceput calea arata cumva si in momentul in care ne adancim mai mult in propria cale ea devine calea cea autentica si adevarata)
--------------------------------
" încrede-te în credinţa ta".
( indiferent ce se intampla in viata ta nu uita de propria ta credinta, sinele tau mereu te ghideaza si iti spune adevarul. Oamenii te vor minti si vor vrea sa te scoata de pe calea ta pentru ca venind in contact cu tine se vor trezi si ei vor sa "doarma" in continuare. Intuitia ta mereu te va ghida, ai incredere in ea)
"Dar eşti gol şi lumii îi este silă de goliciune. Până şi sufletul şi-1 înfăşoară în zdrenţe."
( goliciunea se refera la acea stare in care esti una cu sinele tau, nu iti mai pui masti si pt ceilalti pari ca si cum ai fi gol. Zderentele sufletului ....sunt acele traume si suferinte pe care le-am adunat de-a lungul acestei vieti si cu care nu ne-am impacat, e timpul sa facem pace cu noi insine si cu ceilalti, inclusiv pace cu acele evenimente, inclusiv si cu locatia/casa).
„Eşti, deci, stareţul vrăjit?"
„Da, eu sunt."
„Dar tu vorbeşti. El este mut."
„Tu mi-ai dezlegat limba."
„Dar el se fereşte de tovărăşia oamenilor."
„Mă feresc de orice om, dar de tine nu."
„Dar niciodată până acum nu m-ai văzut la faţă. Cum de te
fereşti de orice om în afară de mine ?"
( sunt anumite relatii care ne elibereaza de stamtoare inchisorii in care ne punem singuri, desi o putem face si noi, fara ajutor din exterior)
"pentru temeiuri care sunt dincolo de înţelegerea mea, am simţit în inima
mea răzvrătire. Chiar înainte de a-mi arunca privirea asupra
străinului, întreaga mea făptură lupta împotriva lui.
Până si măruntaiele mele strigau împotriva lui. Fiecare
strop de sânge din vinele mele ar fi dorit să-1 nimicească. Nu-mi
cere să-ţi dau vreo lămurire. Poate "că ochiul lui pătrunzător îmi
dezgolise deplin sufletul şi eram îngrozit să-mi văd sufletul gol
înaintea unui om. Poate curăţenia lui îmi dezvăluise murdăria mea
şi mă durea să-mi pierd vălurile pe care atâta vreme le ţesusem
deasupra murdăriei mele. Căci murdăriei întotdeauna îi sunt dragi
vălurile. Poate că fusese o veche vrajbă între astrele lui şi ale
mele. Cine ştie? Cine ştie? Doar El o poate spune.
--------------
El rămase pe loc şi mă îndemnă cu
glas liniştit să mă mai gândesc. Am socotit îndemnul lui ca pe o
ocară şi l-am scuipat în faţă. Iarăşi rămase neclintit şi ştergându-şi
încet faţa, mă îndemnă încă o dată să-mi schimb hotărârea. Pe
măsură ce îşi ştergea scuipatul de pe faţă, simţeam că de fapt faţa
mea a fost mânjită, nu a lui. Şi m-am simţit înfrânt, iar undeva în
adânc mi-am mărturisit că lupta a fost inegală şi că el este cel mai
puternic dintre luptători.
Minţeam astfel fără îndreptăţire.
El cerea un drept; în cererea lui se auzea poruncă. Lupta a durat mult, dar nu a
şovăit niciodată. De la început a fost câştigată de el. Pentru a-mi
ascunde înfrângerea, până la urmă i-am spus să vină ca slujitor în
Arcă - doar ca slujitor. Aceasta, mă mângâiam eu, îl va înjosi.
lacrimi de amărăciune. Este puterea literei, care încă mai scrâşneşte din dinţi
împotriva puterii spiritului. Lasă trufia să jelească; trecutul şi-1
jeleşte. Lasă autoritatea să scrâşnească; este pentru ultima oară că
scrâşneşte. Vai, dacă ochii mei nu ar fi fost învăluiţi de negura
ignoranţei pământeşti, atunci când au văzut pentru prima dată
cereasca lui înfăţişare! Vai, dacă urechile mele nu ar fi fost
astupate cu ştiinţa lumească, atunci când le-a chemat
înţelepciunea lui dumnezeiască! Vai, dacă limba mea nu ar fi fost
atât de căptuşită cu dulceaţa amară a cărnii, când lupta împotriva
vorbei sale pline de duh! Dar am ispăşit mult - şi mult mai am de
ispăşit din povara greşelii mele.
(atunci cand suntem orbiti de propriile convingeri, judecati si etichete facem tot felul de greseli fata de cei din jur si dupaia ne vom ispasi greselile prin durere, suferinta, uneori chiar si boala.
In aceste evenimente noi mintim cu usurinta atat pe noi cat si pe cei din jur, ne confruntam cu trufie, cu tot felul de stari care ne coboara vibratia)
-------------
Timp de şapte ani el s-a aflat printre noi ca umil slujitor,
plin de bunăvoinţă, săritor, nesupărător, smerit, gata să
împlinească cea mai măruntă poruncă a fiecăruia.
Ne silea pe toţi să-i respectăm tăcerea. Mirdad şi-a despecetluit
buzele şi furtuna s-a dezlănţuit. A dat frâu liber la tot ceea ce
tăcerea sa a tăinuit atâta timp şi aceasta a stârnit talazuri atât de
copleşitoare .
(exista un timp in care trebuie sa manifestam si partea mai dura pentru ca oamenii uneori inteleg doar atunci cand li se da un sut in fund, altfel nu vor sa se trezeasca)
Prea ciudată şi prea înaltă era învăţătura pe care o
împărtăşea el. Toată se află în Carte. Despre aceasta nu-mi este
îngăduit să vorbesc. Dar puterea lui de convingere putea face ca
neaua să pară smoală şi smoala să pară nea. Atât de pătrunzător şi
de puternic era cuvântul lui.
Iubirea lui era mai tare decât ura mea. Lupta era din
nou inegală. Din nou, trufia mea nu a vrut să se plece până când
nu s-a văzut trântită la pământ şi tăvălită în ţărână. Dar el mă
zdrobea fără să se lupte cu mine. Eu luptam împotriva lui, dar mă
zdrobeam pe mine însumi. Cât de ades a încercat, cu nesfârşita,
iubitoarea sa răbdare, să dea deoparte stâncile care acopereau
ochii mei! Cât de ades am căutat să adun stânci mai multe şi mai
grele, ca să mi le pun pe ochi! Cu cât îmi arăta mai mult din
blândeţea lui, cu atât îi dădeam în schimb mai mult din ura mea.
( cel care merge pe calea Sinelui, este bun, iubitor, rabdator, plin de virtuti, ceea ce el spune pare ciudat si prea inalt pentru a fi inteleas de ceilalti.
Mirdad este mai puternic decât moartea."
Va despovăra lumea, după cum a
despovărat Arca noastră. Şi atunci va aprinde iar flacăra veşnică
pe care oameni asemenea mie au ascuns-o sub obrocul prea
multor înşelăciuni, iar acum se vaită de întunericul în care se află.
El va clădi din nou în om ceea ce omul a dărâmat din sine însuşi.
Cartea se va afla de îndată în mâinile tale. Citeşte-o şi vezi
lumina.
Nimic nu se şterge niciodată din amintirea lui Mirdad. Cel care trăieşte în
amintirea lui Mirdad, trăieşte veşnic."
(Maestrii vin ca se ne trezeasca din visul in care noi traim, ei ne arata iluzia in care noi ne amagim, ne arata ADEVARUL. Iar cel care are norocul de a intalni un Maestru acesta va ramane vesnic in amintirea maestrului si astfel devenim ca discipoli elibereti de orice iluzie)
Cartea poate fi descarcata de AICI.
(un sfat foarte bun de urmat in aceasta Viata)
--------------------------------
„Mult timp aţi trăit pe înălţimi. De astăzi trebuie să coborâţi
în adâncuri. Dacă nu vă înălţaţi coborând şi dacă nu îmbinaţi
valea cu piscul, înălţimile vă vor face întotdeauna şovăielnici, iar
adâncurile vă vor face întotdeauna orbi."
(aici interpretez ca este vorba despre calatoria celui care intai se inalta catre Divinitate si apoi acesta va cobora cu picioarele pe pamant, dupa ce si-a intarit Spiritul devenind Una cu Dumnezeu, trebuie sa isi accepte demonii, sa ii observe si acestia de la sine se vor dizolva si nu luptand cu ei. Acest proces se numeste lucrul cu umbra, cu traumele si dramele din trecut si inclusiv cele din prezent atunci cand apar sa stim cum sa actionam si nu sa reactionam).
--------------------------------
( aici e vorba despre propria perceptie, cum ne raportam fiecare la ceea ce ne dorim...ca venind repede sau greu?! Cu cat credinta e mai mare si rabdarea e autentica cu atat asteptarea e mai scurta)
--------------------------------
"minunat mâna nevăzută care m-a trimis în căutarea unui lucru, numai pentru a mă aduce către altul. Şi am binecuvântat aceasta în inima mea."
( Cautarea pe care Sinele ne pune sa o facem, si la inceput calea arata cumva si in momentul in care ne adancim mai mult in propria cale ea devine calea cea autentica si adevarata)
--------------------------------
" încrede-te în credinţa ta".
( indiferent ce se intampla in viata ta nu uita de propria ta credinta, sinele tau mereu te ghideaza si iti spune adevarul. Oamenii te vor minti si vor vrea sa te scoata de pe calea ta pentru ca venind in contact cu tine se vor trezi si ei vor sa "doarma" in continuare. Intuitia ta mereu te va ghida, ai incredere in ea)
--------------------------------
"Dar eşti gol şi lumii îi este silă de goliciune. Până şi sufletul şi-1 înfăşoară în zdrenţe."
( goliciunea se refera la acea stare in care esti una cu sinele tau, nu iti mai pui masti si pt ceilalti pari ca si cum ai fi gol. Zderentele sufletului ....sunt acele traume si suferinte pe care le-am adunat de-a lungul acestei vieti si cu care nu ne-am impacat, e timpul sa facem pace cu noi insine si cu ceilalti, inclusiv pace cu acele evenimente, inclusiv si cu locatia/casa).
--------------------------------
„Eşti, deci, stareţul vrăjit?"
„Da, eu sunt."
„Dar tu vorbeşti. El este mut."
„Tu mi-ai dezlegat limba."
„Dar el se fereşte de tovărăşia oamenilor."
„Mă feresc de orice om, dar de tine nu."
„Dar niciodată până acum nu m-ai văzut la faţă. Cum de te
fereşti de orice om în afară de mine ?"
( sunt anumite relatii care ne elibereaza de stamtoare inchisorii in care ne punem singuri, desi o putem face si noi, fara ajutor din exterior)
"pentru temeiuri care sunt dincolo de înţelegerea mea, am simţit în inima
mea răzvrătire. Chiar înainte de a-mi arunca privirea asupra
străinului, întreaga mea făptură lupta împotriva lui.
Până si măruntaiele mele strigau împotriva lui. Fiecare
strop de sânge din vinele mele ar fi dorit să-1 nimicească. Nu-mi
cere să-ţi dau vreo lămurire. Poate "că ochiul lui pătrunzător îmi
dezgolise deplin sufletul şi eram îngrozit să-mi văd sufletul gol
înaintea unui om. Poate curăţenia lui îmi dezvăluise murdăria mea
şi mă durea să-mi pierd vălurile pe care atâta vreme le ţesusem
deasupra murdăriei mele. Căci murdăriei întotdeauna îi sunt dragi
vălurile. Poate că fusese o veche vrajbă între astrele lui şi ale
mele. Cine ştie? Cine ştie? Doar El o poate spune.
--------------
El rămase pe loc şi mă îndemnă cu
glas liniştit să mă mai gândesc. Am socotit îndemnul lui ca pe o
ocară şi l-am scuipat în faţă. Iarăşi rămase neclintit şi ştergându-şi
încet faţa, mă îndemnă încă o dată să-mi schimb hotărârea. Pe
măsură ce îşi ştergea scuipatul de pe faţă, simţeam că de fapt faţa
mea a fost mânjită, nu a lui. Şi m-am simţit înfrânt, iar undeva în
adânc mi-am mărturisit că lupta a fost inegală şi că el este cel mai
puternic dintre luptători.
Minţeam astfel fără îndreptăţire.
El cerea un drept; în cererea lui se auzea poruncă. Lupta a durat mult, dar nu a
şovăit niciodată. De la început a fost câştigată de el. Pentru a-mi
ascunde înfrângerea, până la urmă i-am spus să vină ca slujitor în
Arcă - doar ca slujitor. Aceasta, mă mângâiam eu, îl va înjosi.
lacrimi de amărăciune. Este puterea literei, care încă mai scrâşneşte din dinţi
împotriva puterii spiritului. Lasă trufia să jelească; trecutul şi-1
jeleşte. Lasă autoritatea să scrâşnească; este pentru ultima oară că
scrâşneşte. Vai, dacă ochii mei nu ar fi fost învăluiţi de negura
ignoranţei pământeşti, atunci când au văzut pentru prima dată
cereasca lui înfăţişare! Vai, dacă urechile mele nu ar fi fost
astupate cu ştiinţa lumească, atunci când le-a chemat
înţelepciunea lui dumnezeiască! Vai, dacă limba mea nu ar fi fost
atât de căptuşită cu dulceaţa amară a cărnii, când lupta împotriva
vorbei sale pline de duh! Dar am ispăşit mult - şi mult mai am de
ispăşit din povara greşelii mele.
(atunci cand suntem orbiti de propriile convingeri, judecati si etichete facem tot felul de greseli fata de cei din jur si dupaia ne vom ispasi greselile prin durere, suferinta, uneori chiar si boala.
In aceste evenimente noi mintim cu usurinta atat pe noi cat si pe cei din jur, ne confruntam cu trufie, cu tot felul de stari care ne coboara vibratia)
-------------
Timp de şapte ani el s-a aflat printre noi ca umil slujitor,
plin de bunăvoinţă, săritor, nesupărător, smerit, gata să
împlinească cea mai măruntă poruncă a fiecăruia.
Ne silea pe toţi să-i respectăm tăcerea. Mirdad şi-a despecetluit
buzele şi furtuna s-a dezlănţuit. A dat frâu liber la tot ceea ce
tăcerea sa a tăinuit atâta timp şi aceasta a stârnit talazuri atât de
copleşitoare .
(exista un timp in care trebuie sa manifestam si partea mai dura pentru ca oamenii uneori inteleg doar atunci cand li se da un sut in fund, altfel nu vor sa se trezeasca)
Prea ciudată şi prea înaltă era învăţătura pe care o
împărtăşea el. Toată se află în Carte. Despre aceasta nu-mi este
îngăduit să vorbesc. Dar puterea lui de convingere putea face ca
neaua să pară smoală şi smoala să pară nea. Atât de pătrunzător şi
de puternic era cuvântul lui.
Iubirea lui era mai tare decât ura mea. Lupta era din
nou inegală. Din nou, trufia mea nu a vrut să se plece până când
nu s-a văzut trântită la pământ şi tăvălită în ţărână. Dar el mă
zdrobea fără să se lupte cu mine. Eu luptam împotriva lui, dar mă
zdrobeam pe mine însumi. Cât de ades a încercat, cu nesfârşita,
iubitoarea sa răbdare, să dea deoparte stâncile care acopereau
ochii mei! Cât de ades am căutat să adun stânci mai multe şi mai
grele, ca să mi le pun pe ochi! Cu cât îmi arăta mai mult din
blândeţea lui, cu atât îi dădeam în schimb mai mult din ura mea.
( cel care merge pe calea Sinelui, este bun, iubitor, rabdator, plin de virtuti, ceea ce el spune pare ciudat si prea inalt pentru a fi inteleas de ceilalti.
Mirdad este mai puternic decât moartea."
Va despovăra lumea, după cum a
despovărat Arca noastră. Şi atunci va aprinde iar flacăra veşnică
pe care oameni asemenea mie au ascuns-o sub obrocul prea
multor înşelăciuni, iar acum se vaită de întunericul în care se află.
El va clădi din nou în om ceea ce omul a dărâmat din sine însuşi.
Cartea se va afla de îndată în mâinile tale. Citeşte-o şi vezi
lumina.
Nimic nu se şterge niciodată din amintirea lui Mirdad. Cel care trăieşte în
amintirea lui Mirdad, trăieşte veşnic."
(Maestrii vin ca se ne trezeasca din visul in care noi traim, ei ne arata iluzia in care noi ne amagim, ne arata ADEVARUL. Iar cel care are norocul de a intalni un Maestru acesta va ramane vesnic in amintirea maestrului si astfel devenim ca discipoli elibereti de orice iluzie)
Cartea poate fi descarcata de AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu