Începusem căutarea când am înţeles că suntem dăruiţi cu idei frumoase şi gânduri bune, trebuie numai să le ascultăm şi să le împlinim fără a le trece prin filtrul raţiunii. Am învăţat că evenimentele se succed cu repeziciune şi trebuie să mă adaptez rapid la evoluţie. Am învăţat că ideile bune sunt simple şi doar trebuie aplicate. Am învăţat că gândurile frumoase ne împing pe calea fericirii pe care deseori o negăm, căutând-o. Singurătatea, nefericirea sunt doar despărţiri temporare de spirit şi provin din neputinţa noastră de iubire, cauza acestora fiind generată întotdeauna, de lipsa cunoaşterii evoluţiei umane. Pe de altă parte, cunoaşterea dobândită şi neaplicată, este simplă informaţie – spunea un ilustru maestru, fondator al Centrului pentru Constiinţă Spirituală. Iată pentru ce este necesară raţiunea, este necesară pentru cunoaştere, aprofundarea cunoaşterii şi aplicarea a ceea ce am cunoscut. Căutând fericirea în afara mea, am hălăduit pe cărările vieţii până când am îmbătrânit şi n-am găsit-o, nici n-aveam cum, pentru că ea este înlăuntrul nostru. Ea se manifestă întotdeauna când iubim, iar eu m-am grăbit să definesc iubirea ca pe un sentiment înălţător, uitând s-o manifest şi m-am trezit astfel ca un maestru al definiţiilor, ştiind întotdeauna ceea ce trebuie să facă alţii, eu împotmolindu-mă în propriile mele definiţii: cunoaştere dobândită şi neaplicată. Când am învăţat să aplic, nu mai aveam 20 de ani, însă tot am aflat ceva: iubeşte oricum şi pe oricine şi vei fi fericit, este fericirea indusă de acea persoană pe care o iubeşti, ea însăşi fiind fericită pentru că tu o iubeşti. Lasă analizele raţionale şi iubeşte, judecata o face Altcineva, tu doar trăieşte şi iubeşte. Creatorul şi Creaţia Sa este aici ca să te sprijine şi să te ajute în a împlini Planul Său, împreună şi nu singur. Când uităm asta, ne împotmolim în propriile definiţii, ne izolăm, devenim nefericiţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu