"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"

Lao Tzu

joi, 19 mai 2011

De răstignit, mă pot răstigni numai pe mine însumi




Când vei înţelege cu fermitate acest lucru şi îl vei conştientiza pe deplin, nu vei încerca să îţi faci rău, nici să faci din trupul tău un rob al răzbunării. Nu te vei ataca, şi vei realiza că a-l ataca pe altul înseamnă a te ataca pe tine însuţi. Vei scăpa de convingerea dementă că, atacân­du-ţi fratele, te mântuieşti pe tine însuţi. Şi vei înţelege că securitatea lui e propria ta securitate, şi că în vindecarea lui eşti vindecat chiar tu.

Poate că nu o să înţelegi la început cum poate fi găsită îndurarea, nelimitată şi cu toate sub sigura ei ocrotire, în ideea pe care o exersăm astăzi. De fapt, poate să pară un indiciu că nu vei scăpa niciodată de pedeapsă, din cauză că eul văzându-se ameninţat, se repede să citeze adevărul pentru a-şi salva minciunile. Dar nu va înţelege adevărul pe care îl foloseşte astfel. Tu însă poţi învăţa să vezi aceste aplicaţii pros­teşti şi să negi semnificaţia pe care par să o aibă .

Aşa îţi înveţi şi mintea că nu eşti un eu. Căci nu te vor mai amăgi modurile în care eul vrea să distorsioneze adevărul. Nu vei crede că eşti un trup de răstignit. Şi vei vedea în ideea de azi lumina învierii, privind dincolo de toate gândurile răstignirii şi morţii, la gândurile eliberării şi vieţii.

Ideea de astăzi e un pas pe care îl facem în direcţia ieşirii din robie şi intrării într-o stare de desăvârşită libertate. Să facem astăzi acest pas, ca să mergem rapid în direcţia pe care ne-o arată mântuirea, fă­când fiecare pas în secvenţa rânduită, în timp ce mintea renunţă la poverile ei una după alta. Nu de timp avem nevoie pentru asta. Ci numai de bunăvoinţă. Căci ce pare să ia o mie de ani se poate săvârşi uşor într-o singură clipită prin harul lui Dumnezeu.

Gândul disperat şi sumbru că poţi să îi ataci pe alţii şi să scapi te-a ţintuit pe cruce. Poate ţi s-a părut a fi chiar mântuirea. Dar nu a însemnat decât credinţa că frica de Dumnezeu este reală. Şi ce e asta decât iadul? Cine ar putea să creadă că are în Tatăl lui un duşman de moarte, separat de el aşteptând să îi distrugă viaţa şi să îl şteargă de pe faţa universului, fără să îi intre în inimă frica de iad?

Iată forma de demenţă în care crezi, dacă accepţi gândul înfricoşă­tor că poţi să îl ataci pe altul şi să fii liber. Până nu se schimbă forma aceasta, nicio speranţă nu există. Până nu vezi că aceasta, cel puţin, trebuie să fie complet cu neputinţă, cum poate să existe vreo scăpare? Frica de Dumnezeu este reală pentru oricine crede că gândul acesta e adevărat. Şi nu îi va vedea nerozia, nici nu îi va percepe existenţa, ca să o poată pune sub semnul întrebării.

Pentru a o pune sub semnul întrebării, forma ei trebuie schimbată mai întâi cel puţin atât cât să permită domolirea fricii de răzbunare şi, într-o oarecare măsură, revenirea răspunderii la tine. De acolo, poţi cel puţin să cântăreşti dacă vrei să îţi continui drumul pe această cale dureroasă. Până nu se face acest salt, nu poţi percepe că numai gândurile tale îţi aduc frică şi că izbăvirea ta depinde de tine.

Paşii noştri următori vor fi uşori dacă îl faci astăzi pe acesta. De aici încolo vom înainta foarte rapid. Căci, odată ce înţelegi că e cu neputinţă să fii rănit decât de propriile tale gânduri, frica de Dumnezeu trebuie să dispară. Şi atunci nu vei putea să crezi că frica e cauzată în afară. Iar Dumnezeu, pe Care te-ai gândit să Îl alungi, poate fi reprimit în mintea sfântă pe care nu a părăsit-o niciodată.

Cântecul mântuirii sigur poate să fie auzit în ideea pe care o exersăm azi. Dacă te poţi răstigni numai pe tine însuţi, nu ai rănit lumea şi nu trebuie să te temi de răzbunare şi hăituială din partea ei. Şi nici nu ­trebuie să te ascunzi cu groază de mortala frică de Dumnezeu în spatele căreia se ascunde proiecţia. Lucrul care te îngrozeşte cel mai mult e mântuirea ta. Eşti puternic şi tocmai putere vrei. Eşti liber şi bucuros de libertate. Ai căutat să fii deopotrivă slab şi încătuşat, pentru că te-ai temut de puterea şi libertatea ta. Dar mântuirea stă în ele.

Vine o clipă în care groaza pare să îţi acapareze mintea atât de to­tal, încât nu pare să existe vreo scăpare. Când îţi vei da seama, o dată pentru totdeauna, că tocmai de tine te temi, mintea se va percepe scindată. Iar lucrul acesta ţi-a fost ascuns câtă vreme ai crezut că atacul fi îndreptat în afară şi returnat din afară înăuntru. Ţi s-a părut că trebuie să îţi fie frică de un duşman din afara ta. Aşa că un dumnezeu din afara ta a devenit duşmanul tău de moarte; sursa fricii.

Acum, timp de o clipă, percepi în tine un ucigaş, setos de moartea ta, dornic să îţi urzească pedepsirea până în clipa în care va putea ucide, în sfârşit. Dar în clipa aceasta vine şi mântuirea. Căci frica de Dumnezeu a dispărut. Şi poţi să Îl chemi într-ajutor să te mântuiască de iluzii cu Iubirea Lui, numindu-L Tată şi numindu-te pe tine Fiul Lui. Roagă-te ca această clipă să fie curând; chiar azi. Îndepărtează-te de toată frică şi înaintează spre iubire.

Nu există Gând de-al lui Dumnezeu care să nu meargă cu tine să te ajute să atingi clipa aceea şi să treci repede de ea, sigur şi pentru totdeauna. Când frica de Dumnezeu a dispărut, nu mai există obstacole care să mai rămână între tine şi sfânta pace a lui Dumnezeu. De câtă bunătate şi îndurare dă dovadă ideea pe care o exersăm! Primeşte-o cum se cuvine, căci e eliberarea ta. Într-adevăr, numai pe tine poate încerca să te răstignească mintea ta. Dar şi izbăvirea ta va veni tot de la tine.

5 comentarii:

  1. Fratilor incetati in a mai induce lumea in eroare. Cititi Biblia si acolo veti vedea ce se spune despre Dumnezeu, cititi ce au scris Sfintii Parinti si veti vedea cate inselatorie sunt in cuvintele care sunt expuse in acest blog.
    Fratilor inselarea este mare si multi cad in ea, pentru ca si "calea care duce la pierzanie este larga". La fel si acest blog nu face decat sa va insele.

    http://www.voscreasna.com/193/invierea-fiicei-lui-iair-parintele-teofil-paraian/

    RăspundețiȘtergere
  2. "În iubire, nu este frică, ci iubirea desăvârşită biruieşte frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme, nu este desăvârşit în dragoste" (Ioan I.18)

    Iată că şi Scripturile spun acelaşi lucru! Dealtfel, după ce am citit Scripturile, şi pe Sfinţii Părinţi, trebuie să lăsăm iubirea şi rugăciunea să lucreze, pentru a primi înţelegerea de la Dumnezeu, şi nu doar să le repetăm papagaliceşte, mândri de cunoştinţele noastre teologice, şi de faptul că numai noi, în Biserica noastră, suntem pe calea cea dreaptă.
    Nu ştiu unde a spus Iisus că numai cei care se închină într-un anume fel se vor mântui, sau numai cei care vor ţine nişte ritualuri. Dimpotrivă, El a spus că închinarea adevărată este "în Duh, şi în adevăr", şi că până şi neamurile au dreptul la mântuire, doar dacă vor crede, fără alte ritualuri în plus. (Fapte 10.35, 15.7-11, 15.28-29,I Corinteni 3-6, Galateni 3.26-29)

    RăspundețiȘtergere
  3. II Petru 1 vers.20: "Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia".
    Draga Florina R. nu mai interpreta Sfintele Scripturi inspre bunul tau plac. Nu exista mai multe cai de mantuire a sufletului asa cum zic practicantii de yoga sau altcineva. Singura cale de mantuire este prin fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. "Fara mine nimic nu puteri face" si "Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine", spune Iisus Hristos.
    Ecleziastul 12, 13, 14: "Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup"
    "Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om."
    "Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele." (Asta ca o paranteza la faptul ca trebuie sa ne temem de Dumnezeu. Dar nu o teama si o frica asa cum o inteleg majoriatea oamenilor ci ca un fel de recunoastere a puterii celui care a creat toate cele care sa vad si nu se vad).
    Iisus Hristos a lasat invataturile lui apostolilor zicandu-le "Mergeti in lume si invatati lumea. Fara plata ati primit fara plata sa dati" si a mai zis "Ceea ce veti ierta (tine) pe pamant vor fi iertate si in Ceruri iar ceea ce nu veti ierta pe pamant nu vor fi iertate nici in Ceruri". Acesta este darul preotiei pe care Iisus Hristos l-a dat apostolilor, prin coborarea harului lui Dumnezeu (Duhul Sfant), care la randul lor l-au dat mai departe ucenicilor lor.
    (Acest har se primeste prin hirotonisire de catre preoti.)
    In a II Epistola Soborniceasca a lui Petru cap 2 vers 1 se spune: "Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;
    2. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita;

    RăspundețiȘtergere
  4. 3. Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.
    4. Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata,
    5. Si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta,
    6. Si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor;
    7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit,
    8. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
    9. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii,
    10. Si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazneti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer),
    11. Pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si in putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor.
    12. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor;
    13. Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre;
    14. Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului.
    15. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii,
    Nu cred ca sunt mandru de cunostintele mele teologice pt ca mai am multe de invatat si de pus in aplicare pentru ca "Credinta fara fapte este moarta", dar nici nu as vrea sa trec prin acest blog si sa nu imi spun punctul de vedere, cu privire la ratacirile care se spun aici. Daca am jignit pe cineva imi cer iertare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Să aveţi multă pace, d-le Mihăescu, şi să vă lumineze Dumnezeu! Şi dv. interpretaţi cuvintele Scripturii într-un fel, dar altora nu le daţi voie.:) Oare Duhul Sfânt nu se află peste tot, sau El este doar apanajul unora?

    Dar, se pare că orice controverse sunt inutile, pentru că dv. faceţi parte din acea categorie care ştie deja totul, şi printre puţinii care se vor mântui în lumea aceasta păcătoasă. Nu mă cunoaşteţi, nu vă cunosc, nu ne ştim experienţele, dar acest lucru mai puţin contează acum. Nu m-aţi jignit, şi sincer, sper să nu o fi făcut nici eu. Îmi cer şi eu iertare dacă stilul meu direct v-a cauzat vreo neplăcere. Doar că, îmi dau seama că ne aflăm pe drumuri paralele...deşi tot pe Iisus îl urmăm. Dacă îl veţi citi pe Steinhardt, şi în special acel capitol al cărţii "Dăruind vei dobândi" intitulat "O pseudoproblemă", poate veţi înţelege mai bine.

    În rest, vă doresc numai bine, şi să ajungeţi la mântuire!

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...