Nu te mai lua la palme!
De ce continui să iţi dai palme?
Omule? Trezeşte-te! Eşti singur, într-un ocean infinit de energie, uită tot ce ai fost învatat de către alţii, nimic din ceea ce vezi în jurul tau nu este real. Afundă-te în neantul interiorului tău, trăieste prin tine insuţi, descoperă adevarata ta faţa după ce iţi invingi egoul şi traieşte prin Sine în perfectă armonie cu ceilalţi, în pace şi iubire faţa de tot si toate!
Dedic această lucrare tuturor minţilor luminate si libere. Cartea mea este un răspuns de mulţumire deplină marelui iniţiat Umberto Eco, un raspuns în stilul carcateristic ce m-a definit ca estetician si semiotician de-a lungul vremii. Nu am studii, facultaţi terminate sau începute, sunt doar un Om care se opreşte pentru a observa, care pleacă urechea pentru a asculta. Unde nu am fost suficient de clar voi reveni cu alte imagini sugestive pe parcursul cartii mele, aşa cum face şi marele maestru în lucrările sale. Nu mă citi, simte-mă mai degrabă.
Prefata
Mă bucur enorm că ai decis să citeşti această carte. Tu te-ai condus singur spre cartea mea, tu citeşti în acest moment aceste rânduri, pentru că nu există coincidenţe. Există doar momentul prezent, doar momentul ACUM, şi, cand am rostit acest cuvant el devine deja trecut imediat, şi un alt moment al prezentului ţi se dezvaluie în timp ce traieşti şi experimentezi.
Momentul ACUM este momentul în care tu nu traieşti, pentru ca iţi este frica de el! Eşti în permanent ocupat să faci ceva, distras de la ce e cu adevarat important, eşti în trecut învitand posibilitati cu locuri, persoane şi întamplari din trecut catre viitor, în încercarea disperata de face trecutul sa devina probabil, sau macar posibil.
Asa este, nu traieşti în prezent, nu eşti constient de ceea ce faci în fiecare moment al vietii tale pentru ca eşti plecat aiurea cu mintea chiar şi atunci cand te opreşti din rutina şi din banala activitate pe care o faci moment de moment. Şi cand spun activitate, ma refer aici la tot ceea ce faci în timpul zlei ÎNCONŞTIENT. Citeşti ziarul în drum spre muncă, caşti ochii în monitoarele instalate la metrou, ajungi la serviciu unde te pierzi între hârtii, telefoane, mailuri, conferinţe, şedinţe, ştampile, semnături, drumuri, alergatură, întarzieri, grabă, etc... Din pacate, timpul pe care îl petreci la serviciu este al Lor, nu al tău, tu nu vezi asta, nu iti dai seama că pentru o anumită sumă de bani ţi-ai închiriat acel timp lor. Şi asta s-a întamplat pentru faptul ca ai fost obligat sa o faci, caci altfel nu ai avea ... unde sa locuieşti, ce sa mananci, etc... Cu alte cuvinte, societatea în care traim, te obliga sa faci ceva din ceea ce tu NU iti doreşti sa faci de fapt. Sa MUNCEŞTI! Sa stai pitit toata ziua într-un birou, hala, depozit, supermarket, mall, primarie, sediu, ambasada, ORICE spatiu înterior şi sa te îndeparteze de NATURA, de tine Insuti, de ceea ce este cu adevarat important.
Continuarea aici: moscku-poetica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu